*ue, ţi-am spus!

- Rezumat de campanie -

De ceva timp îmi tot sună în cap un cuvânt: GROTESC. Da...aveţi dreptate...foarte urât! Câh! Câh! Caca, nu băga în gură! Tot ce e grotesc, e urât. Hidos. Provoacă repulsie şi scârbă. Adică no...mie aşa-mi sună în minte şi aş paria că nu sunt singurul.

Problema este că grotescul, conform DEX, este o categorie a esteticii ce reflectă realitatea în forme fantastice, bizare, monstruase, exagerat de hilare. Ceva atât de dureros că-ţi vine să plângi râzând...sau să râzi, plângând. Dacă ar fi să iau un exemplu la pură întâmplare, grotescul ar fi ceva cam ca...România. O ţară atât de tembelă în frumuseţea ei, că te binedispui zilnic numai dacă te apuci să înşirui toate tâmpeniile care se petrec pe aici. Te enervezi până eşti în pericol să-ţi pocnească venele capului, iar apoi te calmezi brusc: ASTA E ROMÂNIA! Ce poţi cere altceva?

Asta e România...O ţară în care bântuie nesimţirea ca ciuma în Evul Mediu, dar care geme de olimpici cam prin toate domeniile. Zici România şi tragi apa, apoi te bucuri cu tot sufletul pentru sportivii care aduc medalii,  sau pentru că pur şi simplu, în tot haosul ăsta de modernism primitiv şi i-phonuri + i-paduri + tablete, apuci să vezi un copac în floare ori să mănânci o corcoduşă. Pe real, nu să-i dai LIKE pe facebook.

Dar ce e cel mai amuzant în toată harababura asta, este perioada alegerilor: candidaţii intră în fibrilaţie de parcă-ţi vine să şi întrebi: "Băi tăticule, ai vreo reacţie alergică, ceva? Gravid nu pari...dar eşti cam umflat şi roşu! Negru-n cerul gurii ca măgarul-n vârful urechlor!" De fapt, nu e mare mister: fiecare vrea să-şi păstreze scaunul de sub fund şi ar face orice pentru asta - m-am obişnuit deja. Afişe cu diverse personaje care mai de care mai elegante împânzesc oraşul. Banal. Pungi cadou, calendare şi concerte în folosul poporului. Nimic neobisnuit. Promisiuni de pe diverse guri, în torente nimicitoare. Este de înţeles. Dar ce nu am priceput niciodată, sunt activităţile adiacente, menite să facă  reclamă pozitivă. Acelea gen dat cu mopul...făcutul sarmale în direct...săpatul la şanţ...care, să-mi pice capu', habar nu am unde se integrează în activitatea unui om politic!

Dar ce tre' să fac la fazele astea? Mă aşez în cur ca foca şi aplaud din labele anterioare cu mingea pe nas??

Zilele astea a ieşit Băsescu pe sticlă şi a hăhăit cu toţi dinţii: Udrea e mare şmecheră, a sărit cu paraşuta, în timp ce Victor Viorel Ponta se dădea cu barca pe o apă până la glezne, tras de jandarmi în epoleţi! Hilară comparaţia! Clar, nu merită să candideze! Elena are calităţi morale, merită să o votez!

Eu când îl aud pe unu că vorbeşte la mulţime, mă gândesc că-mi zice şi mie. Deci îi răspund politicos: Ba pă mă-ta! Bă, eşti prost?? Ţi-ai băgat capu-n borcanu' cu murături şi ai tras oţet le neuron? Ce treabă are paraşutismul cu integritatea şi barca?? Dacă io fac bungee jumping, înseamnă că-s cel mai tare chirurg? Hai să-ţi fac o incizie! Legat la ochi, că simt cu şforţa ce trebuie să tai!

Acum s-o zic p-aia dreapta: nu-s chiar prostul tău. Dar ce faci tu e bătaie de joc, să-mi bag picioarele! Chiar aşa?? Ştiu că ţi se rupe de mine, de cetăţeanul din mine...dar ai măcar bunul simţ să nu mă scuipi în ochi şi să-mi zici că plouă! Vii la tv să înjuri pe cine apuci, te dai balenă-n polonic că-s toţi corupţi, dar Udrea e Hristoasa Naţiunii? Şi de ce mă rog?? Doar pentru că ai uns-o tu? 

Păi pe căcaturi d-astea îmi vrei tu votul? Ha!

Că sunteţi toţi o apă şi-un pământ, ştiu. E hoţia în politică ca buruianul pe tarla: omniprezent! Nu ştii de unde să te apuci ca să-l jumuli. Şi chiar dacă te apuci, dă Dumnezeu o ploaie şi creşte la loc de n-ai aer!

Dar e foarte amuzant cum se fac toţi fecioare la alegeri şi întotdeauna arată cu degetul: Nu eu, ăla! A, da?? Ia hai tu cu himenul la control! De fapt..nu! Lasă-l în plata lui, că nu vreau să mai am şi alte coşmaruri! Plus de asta, s-a inventat reconstrucţia chirurgicală! Dar kilometrii  de bucurii ce-au trecut prin tine tot au rămas, să ştii! Ţi se văd în sclipirea ochilor...TRINC!!! Idee genială: propun un transplant de cap. Îl fac eu pe de gratis, că tot sunt chirurg mişto! C-apoi de! Dacă fac sărituri cu coarda...îţi dai seama! Deja merit un Premiu Nobel!

Şi iar vin alegerile...chiar europene! Se poate să-mi iau altă cetăţenie? Pe cine trebuie să mopuiesc?

Să aleg unul bun, iese din discuţie. Să-l aleg p-ăl mai bun dintre cei mai proşti, asta e problema mea electorală. Singura care mi-o pun, singura ce contează. Sau poate mă apucă brusc o durere în cot şi mă imobilizez la pat, taman de alegeri. Altceva ce opţiuni am? 

Să aplaud frenetic că a ieşit Nodescu la prăşit porumb, ca să-l văd eu că-i gospodar? O fi...este...exact cum arată: cinci minute la patru ani, cât îl filmează carul de reportaj. Şi-apoi se mângâie la barbă, tolănit în hamac - că doar d-aia e băeat deştept! Ghinionul ştiţi care e? La porumb bagi muncă, tăticule, dacă vrei să recoltezi ceva! De-l îngrijeşti în stilul ăsta, nicj măcar coceni de foc nu mai aduni!

Dar mai contează?? Important e că trebuie să behăi uluit şi să dau cu ştampila. 

Sau să mă amuz (cât mai pot): ASTA E ROMÂNIA!

Statistici în top

Se poartă topurile. Pe unde te uiţi, pe unde calci, trebuie să dai peste o clasificare a celor mai banale lucruri: Şapte motive să zâmbeşti într-o zi, cinci poziţii  de somn în care visezi cel mai frumos, zece lucruri pe care trebuie să i le spui copilului tău pentru o educaţie corectă, sau  trei greşeli pe care le practici în procesul de creştere a odraslei. Cinci replici de agăţat care merg întotdeauna, zece cărţi care te fac mai deştept, patru mâncăruri pentru a da moarte-n bibilici, opt filme pe care trebuie să le vadă orice bărbat în viaţa, trei zone erogene care îţi vor înnebuni partenerul de plăcere, cinşpe maşini dorite de bărbaţi, douăzeci de...hooooooooooooooo...aţi prins ideea.

Trăim înconjuraţi de cifre, statistici şi categorisiri. Viaţa este atât de complexă şi de diversă, încât simţim nevoia să clasificăm orice detaliu, pentru a şti care este mai bun şi care este mai puţin bun. Se lucrează cu mase, nu cu persoane, gusturile se generalizează, nu se particularizează. Apare moda şi toţi o urmăm. Apare LUMEA şi mai ales RÂNDUL LUMII. Cauza pentru care trăim, motivaţia pentru care trăim - conştient sau nu.

Dar curând realizezi că şmecheria mare este să fii tu însuţi. Te pui de-a curmezişul şi aşa se formează contracurentul...întâi firav şi sinuos  ca un pipi de bou. În timp,  din ce în ce vijelios, mai puternic, pentru că fiecare vrea să fie tu însuţi, dacă ştii să-ţi vinzi marfa. Curând, nişa devine în sine un mainstream, un proces care la nivel macro nu face decât să diversifice şi mai mult paleta de alegeri.

În toată nebunia asta, am simţit şi eu nevoia de a-mi stabili puţin preferinţele şi opţiunile. Ale mele, individuale...pentru că nu pot aplica otova şablonul nimănui. Dacă nu am văzut toate cele X filme pe care mi le bagă unu' pe gât, înseamnă că nu-s bărbat? Hai pe controlatelea! Dacă nu am lista cu motivele de veselie la mine, io-s tălâmb şi nu pot să judec cu propriul cap când trebuie să mă bucur? Dacă nu vine Super Dădacă botă ochi de carte, nu se mai cresc copii? Na-ţi-o frântă, parcă lumea s-o născut odată cu apariţia internetului! Dacă nu aplic cele Y tâmpenii ale unui cocalar de marcă, înseamnă că nu mai ies la suc cu nici o fată? Da' ce, eu nu am creier? Nu am gură să dau curs dorinţelor mele? Ce nevoie am de Uloş Spătarul?? De ce trebuie să vină şi să-mi spună ce e bine, cum mi-e mai bine?  Şi până la urmă...la ce-mi trebuie o hoardă de cuceriri proaste, când pot face una şi bună? Că doar, în puii mei, dragostea nu-i pe încercate, ca la top-shop! Comanzi produsul şi dacă nu eşti mulţumit, în maximum treizeci de zile returnezi coletul în ambalajul original şi primeşti banii înapoi.

Revenind la subiect...în toată nebunia asta, am simţit nevoia să îmi cristalizez preferinţele. Momentan, muzicale...melodiile care mă ajută la moral. Nu e neapărat un top, ci o grupare. Nu ştiu ce mesaje subliminale transmit, sau dacă intensitatea sonoră îmi manipulează chackerele să vibreze mai cu talent, dar îmi plac. Iar atunci când mă apucă panica şi-mi îmi vine să-mi bag toate picioarele în ce prind, melodiile astea mă ajută să reintru în luptă.

- Indiferent că a văzut sau nu seria Rocky, oricine a ascultat măcar o dată în viaţa lui Eye of the tiger. Nu  e chiar Vara nu dorm  sau   dileala de Colo terorita...nu este nici măcar o plăsmuire izvorâtă din droguri şi alcool, precum Child in time,  dar nu poţi să fii om trăitor pe planetă şi să nu o ştii! Ţine deja de cultura generală! A devenit sinonimă cu acţiunea şi dorinţa de a realiza imposibilul:

- Dragonborn, coloană sonoră din Skyrim. Cine a avut tangenţă cu el, ştie...adrenalină, lupte, strategie, dragoni. Reţeta învingătorului.

- Pump It, The Black Eyed Peas.

Forţă. This is Sparta!!!! A-huuu! A-huuu!!! A-huu!!!

-  Black Betty,  Spiderbait

Ce-i cu lălăiala aia de Taxi, du-mă unde vrei? Îmi vine să răzui morcovi cu rigla, pică varul de pe pereţi de plicticoasă ce e! O tânguială fără sens. Dar când ai băgat Black Betty pe sistem, parcă încep să te mănânce tălpile altfel. Acceleraţia în podea şi dă-i bice pe coclaurile patriei!

- They don't really care about us, Michael Jackson

" ENOUGH IS ENOUGH!!" Tare, frate, ce să zic? Eşti acel cetăţean model, plăteşti taxele, dar după ce tragi linia, constaţi că Statului i se rupe de tine. Nu te ajută, doar te arde cât de des se poate! Şi apoi te vrăjeşte că totul este spre binele tău, iar tu eşti prea prost ca să îţi dai seama de asta.

Pâna la urmă, şi furia este o cale de a răzbi în întuneric, nu?

-  500 Miles, The Proclaimers (original; versiunea de mai jos îmi place mai mult)

Este minunată, mai ales când trebuie să ţi se reaminteacă adevăratele valori din viaţă. Orice ai, orice eşti, trebuie să dăruieşti. Să visezi şi să speri, să te bucuri de lucrurile mărunte. Să iubeşti.

...şi iar să iubeşti...

Cum să fii Don Juan

Doamnelor şi domnilor, în sfârşit s-a descoperit cea mai sigură modalitate prin care o femeie poate fi cucerită! Nu trebuie să te cheme Casanova, nu trebuie să fii brunet sau înalt, nici să ai multe - multe conturi prin diverse bănci ale lumii. Nu trebuie nici măcar să ai pătrăţele sau alte figuri geometrice pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale. În principiu, graţie noilor studii ale cercetătorilor britanici (cine altcineva se mai putea ocupa cu toate tâmpeniile, în afară de ei, singurii şi unicii?), putem uita tot ce s-a crezut, tot ce s-a ştiut  până acum în legătură cu arta seducţiei. Ce macionăraie, ce maşini, ce şmenozeală, plete în vânt şi prinţăraie pe cal alb, deghizată în acel rebel de marcă?

Totul se desfăşoară simplu şi lin, după o reţetă simplă, în cinci paşi, conform articolului:

"Cinci paşi să aduci o femeie în pat

Uită de regula "la a treia întâlnire e a mea". Femeile pot fi convinse să facă sex cu un bărbat abia la a cincea întâlnire, arată un studiu britanic, realizat pe 2000 de respondenţi. Reprezentantele sexului frumos au nevoie de cinci ieşiri în oraş, două cadouri şi un buchet de flori, înainte de a fi aduse în pat. Iar pentru ca succesul să fie garantat şi ambele tabere să fie complet satisfăcute, nu uita de şapte săruturi pasionale şi cel puţin trei filme vizionate împreună. Abia după ce ai bifat toţi cei cinci paşi, femeia îţi va permite o primă noapte de amor."

www.click.ro

Mişto, nenică, ce să zic? Roboţei, din cap până în picioare! Urmezi protocolul, apeşi butonul potrivit...

..Seman, deschide-te, şi gata! Să vină norii şi ploaia!!! Surle şi trâmbiţe, focuri de articifii!! Oh, ah, du bist Vezuvius, ich come!! Yes, yes, yes, yes...yeeeeeeeeeeeesssssssss...spank my ass and fuck me to another dimension!

Satisfacţie garantată.

Tentant, aşa-i? A dream come true, cum ar zice fratili american. AmeriCAN, nu ameriCAN'T...Teoretic, nici nu ar mai trebui să existe oameni care nu pot, după ce au gustat din seva înţelepciunii prezentate mai sus.

Adică, ce e mai simplu de atât?? Vezi bunăciunea. pac vălul pe ochi, vedere de tunel pe ea.  Ce-ţi zici?? Doamne, doamne...asta e făcută în ciuda  dorinţei!! O întâlnire, 2 întâlniri, gagica sfioasă: "Nu, nu, nu". Un cadou, două cadouri, gagica nu şi nu. Na, ce mai faci, o pupi pe ici pe colo, doar-doar s-o dezlănţui fiara! Repeţi figura; o dată, de două ori...de 6 ori...gagica nu şi nu!

Şi-atunci apare, nenică, cercetătorul britanic! Mihai Viteazul, să-mi trag palme! În zale şi fier, cu ditamai cupola pe frunte, vorba de tunet şi statură de munte: "Frăiericiule...ai pupat-o, de şapte ori?? Nu de cinci, nu de zece...de şapte ori!! Şapte este o cifră magică, băi incultule! Şapte culori în curcubeu, şapte chackre, şapte zile-n săptămână, şapte minuni ale lumii, şapte continente, şapte sfere cereşti, şapte păcate capitale, şapte virtuţi...până şi Dumnezeu a creat Lumea în şapte zile!!"

Tu, ca mireanul, ce-ţi spui?? "Ascult şi mă supun..". Mai pupi odată, şi să vezi minunea universului! Ţi-a pus Dumnezeu mâna-n cap: se-nmoaie zâna! Gelatină, frate, cum o pui, aşa stă!!

AŞA???

Eu credeam că relaţia intimă e o expresie a dragostei, o contopire fizică ce împlineşte unirea spirituală. 

O plăcere, nu o obligaţie, care vine pe un fond emoţional comun, nu pentru că ai bifat o listă de cumpărături. C-apoi no...mânânci că ţi-e foame, nu că e mâncarea bună. Aşa şi cu amorul: te-ntrebuinţezi cu el pentru că o iubeşti pe duduie, nu că-i ea top-model desprins din reviste! Altfel, ce faci? Poate nu va fi singura...deci te-apuci să te hâţâni cu toate minunatele care-ţi încântă privirea?

Şi dacă-i până acolo, chiar aşa, nu o jigneşti pe săraca fată?? Chiar aşa proastă să fie?? Se-mprăştie toată, pentru nişte pupăciuni, un buchet de flori şi 2 bomboane oferite-n dar??

Am râs, ne-am amuzat. dar problema este că da, articolul reflectă o faţetă a realităţii: nu se mai face dragoste, ci sex. Mergi la discotecă, iei o tărie la bord, o taberi în baie pe una care se unduie mai lasciv şi ai rezolvat problema. Ea e fericită că n-o mai mănâncă, tu te-ai descărcat, satisfacţie de ambele părţi.

Dar spiritual, s-a întâmplat un mare terci. Nu mai iei masa în tihnă, în mijlocul familiei, cu zâmbete şi linişte. Înfuleci un burger pe fugă, gonind spre metrou. 

Cam asta este diferenţa.

Ce n-am înţeles eu, este altceva: ce te faci dacă ai urmat paşii şi tot nu se-ntâmplă sexul?? Înţeleg că studiul este destul de serios...dar cum funţionează? Două din trei, sau are rezultat garantat?

Şi încă ceva: presupunând că te străduieşti şi respecţi indicaţiile la muchea literei...Cele trei filme care asigură satisfacţia reciprocă se văd în timpul celor cinci întâlniri, sau sunt obictive suplimentare ale listei? Şi mai ales, ce fel de filme să fie?? Jenna Jameson în extaz, masaj thailandez, Jaws, Lord of the Rings sau The Notebook, să o stimulezi pe fată :D la coarda sensibilă?