Muză în extaz

Nu (prea) citesc poezie.

Oi părea a fi suflet de piatră nenorocitu' dracului, dar nu pot. Încărcătura emoţională este de multe ori mult prea puternică, iar eu, pur şi simplu nu am timp şi stare să descifrez metafore sau să mă încarc de trăiri, să îmi imaginez sau să simt. Prin urmare, nu este corect nici faţă de mine şi mai ales faţă de autor, care-şi aşează o parte de suflet între versuri, pe orizotală sau verticală (dacă-l apucă cfeh de scris haiku). Şi-apoi...şi-apoi ce? Vin eu, le citesc pe diagonală şi trec mai departe?! NU!! Nu le simt freamătul, vibraţia, ecoul. De multe ori, nu vreau să simt. Frigid tăticule...Făt-Frumos în chiloţi de tablă! Dă-ţi silinţa cât vrei mătăluţă, sunt călugăr shaolin în meditaţie! Taie-mi capul şi nu simt nimic...nu vreau să simt nimic!

Însă foarte rar şi când am chef, mai răsfoiesc câte un poem, două - dar atât. Ştiu pe cineva care compune minunat! Scrie atât de intens încât ai împresia că se sfâşie cu dinţii şi se aruncă goală pe coala de hârtie, înflăcărată şi mereu inocentă. Să-mi bat calul de vă mint...mută şi muntele din loc de înduioşare! No, la ea rezist mai mult. Şi uneori vreau să cred că împărţind din suferinţa ei altora, într-un final va rămâne fără marfă pe stoc şi se va simţi mai bine. 

În rest, nu sunt alergător de cursă lungă; nu pot trece de la o stare psihică la alta, în funcţie de poezie. Una, maximum două...care îmi umblă apoi prin minte câteva zile. Le despic şi le toc mărunt, le rumeg, la înghit, apoi le regurgitez - De! latura bovină îţi spune cuvântul! - şi le analizez, pentru a mă transpune în mediul lor ambiant. Unde, ghici ghicitoare mea, ce se-ntâmplă acolo-şa? Îmi observ emoţiile care se nasc atunci! 

Complicat? Mneeeeee...Nu e mare lucru. Ce dracu' e atât de greu încât să spui ce citeşti? "Foaie verde şi-un dudău, eu sunt un ditai măgău. Am venit să vă colind şi-o îngheţată să ling. Să vă fie casa casă, sănătate şi virtute, s-aveţi bani, s-aveţi ce bea" No, acu commentează ce citişi! Greu? În papucii calului, nu te-am pus să-mi repictezi Capela Sixtină pe un bob de orez! Retardat să fii şi tot scoţi 3 vorbe...ngâ-ngâ, ploiţă de scuipat !!! Mda...dar numai inteligeţii vlăstari tineri nu au putut face asta! Mură-n gură, ca la imbecili. "Iată comisia, iată poezia, iată foaia de examen; bagă!" Şi şi-au băgat! Doar că nu ce trebuia şi mai ales, nu acolo UNDE trebuia...băi, copii, n-aveţi deloc simţ în voi! "Răducioiu la balon, bară, bară, şut şi GOOOLLL!!!!

Făceam d-astea de la 5 ani, de copil precoc ce eram!

În fine, nu contează.

Ideea e că nu am habar despre ce să scriu...îmi repugnă total orice  subiect legat de realitatea naţională. "Iubeşte-ţi patria", aşa spun ei. HĂĂĂĂ?? Carew patrie? Arată-mi-o că sar pe ea! O iubesc de-i sar capacele...când o scăpa din mâinile mele jur că nu-i mai trebuie iubit pe 5 generaţii cu tot cu nemurile din dotare!! 

Prin urmare că ce mă duce capul? Din zorii istoriei, pe când eram eu holtei şi îmi mijea mustăcioara lui pana corbului, îmi apar în minte nişte versuri de chemare a muzei artistice:

"Pustie şi albă e camera goală...

Şi focul în vatră se stinge scrumit...

Poetul, alături, trăznit stă de soartă,

Cu nici o scânteie-n ochiul adormit

Iar geniu-i mare e-aprope un mit..

Dar scrumul, în vatră, deodată clipeşte...

Pe ziduri aleargă albastre năluci...

O flacără vie pe coş izbucneşte,

Se urcă, palpită, trozneşte, vorbeşte..."

Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?

Aduc inspirarea..."

Frate, ăsta e dansul ploii prin care-mi invoc zeiţa! Să vedem: "Carămidă nouă, babele se ouă...Slavă ţie Manitu, stăpânul a toate cele care vieţuiesc pe pământ...umezeşte-mi mintea cu seva ta înţeleaptă, O Vas Ales Al Bunătăţii Primordiale!".

Materiale de laborator:

• Cameră pustie...checked! Stau în beci, că doar nu m-o mânca Curfutiţa!
• Trăznire de soartă...checked! Bagă soarta nişte fulgere şi trăznete, de zici că s-a coborât Tartarul la mine-n fundu' curţii!!
• Nici o scânteie în ochi...checked! I-am verificat acu' pe amândoi, zici că-s de câine bolând.
• Geniu mare-i un mit...checked! Mda, mi se aminteşte în fiecare zi. "Ce tânăr şi frumos erai, acu ce ai îmbătrânit şi ce te-ai prostit!"
• Scrum...checked! Noroc cu un vecin care fumează de rupe, şi-aprinde ţigară de la ţigară. Într-o singură zi, îmi face rost de-o basculă plină!
• Năluci...checked! Să-mi vezi bff-ul ce-mi trece prin ziduri...mânca-ţi-aş pana ta, zici că-i X-Man!
• Flacără...not checked...bate vântu' şi-mi ia foc miriştea, în ceapa mă-sii!! Las' aşa, că poate merge..

Mod de lucru:

• Mă aşez în cur pe-un scaun şi îmit brânza (adică stau şi put), cu ochii fixaţi înţelept în nemărginire. "Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?"

Evaluarea rezultatelor: 

• Inspirarea există doar în interiorul omului. În exteriorul lui, se usucă şi moare. Ca orice lucru de altfel...de la nefolosire, orice se usucă şi pică...
• Să-mi bag toate picioarele, că eu sunt Gică Contra reinventat! Toate îmi ies pe dos!

Nu trec 5 minute de gândeală, că aud uşa..scââââââââââââââârrrrrrrrrrrţţţ (trebuie unsă)...şi numa ce intră Zăbăloasa, Desmăţata mea Graţie: o fătucă negricioasă şi despletită, cu ochi mari şi umezi, cu trup uscat ca un cocean de porumb, desculţă şi cu noroi uscat sub unghii, care-mi zice cu glas stins: "Aduc expirarea..."

"Ptiu, piei satană!!!! Tu aduci Extirparea, să-mi cadă capu'!!!! 

Bă, tu-ţi baţi joc de mine??? Ce crezi tu că sunt aici? Casă de binefaceri?? Drop down and give me 20! Nu ţi-ar fi ruşine! 1-2-1-2-1-2...hai mămăligă, hai, că te prind alţii din urmă!! Să nu cumva să te opreşti până nu te transformi în Ileana Cosânzeana - că te mănânc cu fulgi cu tot! Înţelesu-m-ai??"

Concluzie:

Până îmi revine simţitorimea artistică, mă duc să fac pluta pe lac...

Hai papapapapa!

rEvoluţia

Nu am fost în vacanţă. De fapt, nu am fost nicăieri.

Dar m-am oprit din scris. Habar nu am când mă voi reapuca...probabil, când voi mai avea inspiraţie. Deocamdată, m-am retras. Unde? Nu ştiu. Dar am plecat departe de tot. M-am închistat, m-am izolat în lumea mea, ca omida ce se înconjoară în coconul de mătase. 

Nu mai am prieteni, nu mai am duşmani, nu iubesc şi nu urărsc. Doar plutesc unde între Rai şi Iad, la confluenţa unor planuri de idei şi gânduri - fără însă a fi atins de acestea. Le simt enrgia, le văd înlănţuindu-se în fire subţiri şi luminoase, dar nu mă amestec între ele. Nu mai sunt parte dintr-un întreg, sunt doar eu.. O sumă de molecule aflate în stază, navigînd pe oceanul propriei minţi. Nu mai simt stimulii exteriori, prin urmare, nu mai reacţionez la ei.  Îmi parvin doar ca nişte ecouri slabe, prea îndepărtate şi prea rare pentru a mă mai putea afecta. 

Nu mă mai interesează exteriorul...acum eu sunt cel mai important. Doar eu, nimeni altcineva. 

Somebody That I Used To Know - Gotye
   
 Asculta  mai multe  audio   ambientala

Uneori simt cum mă scufund în întuneric, cum îl împung aşa cum bompresul unei corăbii sfâşie văzduhul în faţa sa apoi îl lasă lasă mereu în urmă, plin de vuiet şi spumă fierbîndă. Nu îmi este frică de el şi nici măcar de eternitatea lui. Îl simt rece şi fluid cum se scurge prin mine, mă înfior, dar nu mă pot concentra asupra lui. Cugetul îmi aleargă sălbatic, înaintînd mereu spre libertate Sau spre nimicnicie. Nu ştiu...singura mea realitate este visul. Sunt ca o enzimă avidă de un substrat pe care să se fixeze şi negăsindu-l, caută mereu. 

Alteori mă aprind de o bucurie ireală. Fiinţa îmi vibrează neastâmpărat.

Nu ştiu de unde vine şi unde se va duce.  Dar mă deschid spre ea şi o las să mă inunde, asemenea nisipului acoperit de valurile umflate ale Nilului când Sothis apare pe cer. Se bălăceşte amuzată în undele reci ale râului, cu ochii râzînd şi chicot cristalin, vestind naşterea unei noi lumi, înflorirea unui deşert. Sau doar transformarea lui. 

Când Sothis străluceşte pe cer, nisipul rodeşte. 

Visez pentru că realitatea este fadă. Nu se mai întâmplă nimic intereseant.

Băzeul apune. Aşa şi? Ce să comentez în mai mult de câteva fraze?

Nu prea dau 2 bani pe acţiunea de a vota, dar la nenea ăsta abia aştept să-i pălesc o ştampilă-n bot. Nimeni nu rămâne virgin, mai devreme sau mai târziu viaţa ne-o trage la toţi. "Ia de la Băsescu"; lasă, lasă...scoate-ţi băsul la înaintare şi IA DE LA MINE!! Rustic, frate, fără lubrifiant...vreau s-o simţi până-n ficaţi! Odată, demult,  am avut încredere în tine şi ţi-ai bătut joc. Apoi, părerea mea nu a mai contat. Ei, ghici ce? Roata e rotundă şi-acum stau deasupra.  Deocamdată-s la preludiu...m-auzi cum îmi trosnesc degetele? Sunt o parte a rEvoluţiei. 

Mai sunt 14 zile. Tic-tac-tic-tac...Muahahahahahahaaaaaaaaaaaa!!!!!!! 

Bacul a fost un dezastru. Cel mai slab din istorie, cu o promovabilitate de 44,26%.

Băi, sunteţi nebuni la cap?? Realitatea a demonstrat că diploma valorează fix cât un căcat în ploaie la noi în ţară. Nu trebuie să ai master ca să ţepuieşţi proştii şi să te umpli de bani. Doar relaţii. Nu trebuie să fii Marie Curie ca să-ţi undui organismul ca o felină în călduri, pentru a bălăngăni nişte poşetuţe sclipicioase pe mânulă  sau a-ţi lua ţoale de la Coven Gadăn. E o chestie de supravieţuire.

Eu, dacă aş da timpul înapoi, mi-aş băga toate picioare în şcoală. "Învaţă, mămică, că dacă ai carte, ai parte"...da, da, da...începînd din care viaţă?? Prin urmare, cum ies de sub tutela părinţilor aş pleca de chiaun în lume, oriunde aş vedea cu ochii. Mi se rupe de hârtii şi certificate, de note şi diplome. 
Dar 12 clase, dă-le-n mă-sa!

Cât de imbecil să fii să nu reuşeşti să scoţi 3 vorbe pe gură despre o poezie?? Sau după 12 ani de învăţătură, să nu ai habar când şi unde se foloseşte cratima - asta dacă ai auzit vreodată de ea! 

Mă uit la generaţia tânără...facebook de la 12 ani, gugălire pentru orice nimic, twittereală en-gross. 

Le sare capul de figuri dar nu-s în stare să lege 2 vorbe! Dăunăzi, cineva mă întreba ce înseamnă "elementar"...tu copile, eşti idiot?? Deschide dracului o carte şi beleşte ochii în ea, cum să nu ştii la 16 ani ce înseamnă un cuvânt amărât? Altcineva  de 14 ani jumate se întreba pe net, tot într-un oftat afectat - sărăcuţa -  de ce boii de băieţi vor să facă doar sex cu ea, nu şi dragoste.  DoolseFetita...Făptură gingaşă ce eşti tu, dar Capacitatea ai luat-o? Sau te-a încurcat complementul dintre paranteze?? Pune burta pe carte, că-ţi garantez eu că nu te-ngraşi!

No, şi rataţii ăştia ajung a doişpea...superbeton! 

"Cobori în jos, Luceafăr blând, 

Cobori de pe o rază."

"În poezie este povestită dragostea lui Eminescu pentru Veronica Micle, care l-a trădat, fiind o femeie parşivă, de aceea Luceafărul s-a supărat pe Cătălina şi a blestemat-o."

"Eminescu vorbea cu codrul despre iubitele lui."

"Eminescu a fost un luceafăr care luminează şi acum noaptea când nu e lună plină."

"Eminescu iubea codrul, fetele blonde şi luceferii"

"Fata de împărat avea un iubit pe care îl ascundea în spatele oglinzii, în dulap, şi el ieşea numai noaptea."

"Luceafărul s-a dus să se întâlnească cu Dumnezeu şi a trecut în zbor prin mai multe ceruri."

"Luceafărul ura oamenii din cauza femeilor din codru care iubeau pe alţii."

"Poetul nu a murit de moarte bună. El a avut remuşcări că mulţi oameni s-au sinucis când i-au citit poeziile."

"Mă scuzaţi că nu ştiu să scriu despre Eminescu, dar am fost bolnavă şi am şi scutire."

Iuhuuuuuuuuuuu...ţara este pe mâine bune! Generaţia tânără vine puternic din urmă!

Mai bine mor în lumea mea!

Duduia Merişor

Mi-am descoperit femeia din mine.

M-am plictisit să fiu bărbat...devenise redundant să alerg după cai verzi pe pereţi, să ofer mereu fără garanţia de a primi ceva înapoi. Să fiu mereu nesigur pe viitor, să încerc fără a reuşi, să vorbesc fără a fi auzit, să simt fără a fi simţit. M-am plictisit. Nu mai pot...am şi eu limitele mele. Păi până când o viaţă-amară şi un trai în dizgraţie?

Aşa că, ce-mi zic? "Vreau să fiu femeie şi să primesc totul de-a gata! Vreau să aleg, nu să fiu ales! Vreau să resping când mi se oferă totul, din simplul motiv că nu am chef să mi se ofere nimic şi să accept toţi cretinii, doar pentru a râde de ei...doar pentru că pot ". Ştiu, ştiu...scandalos. Dar am mai spus-o şi o repet: pe plan afectiv, totul începe de la femei. Orice legătură cu un bărbat se naşte doar dacă ea îşi dă acordul. "Tu şi eu ne vom iubi mere şi ne vom privi dzin adzâncu inimii" - vorba Innei.

Cu ea poţi atinge marginile Universului. Fără ea, minereşti cu voioşie spre adâncurile Tartarului.

O prietenă apropiată mi-a şi spus: dacă aş putea, aş face o emisiune la radio. "Ce emisiune, dragă?" zic eu uşor amuzat, convins că va folosi placa emisiunilor de cultură şi muzică de suflet. În schimb, ea mă lasă pastă: "Vreau să fac o emisiune de educaţie a fetelor. Vreau să înţeleagă graniţa dintre eleganţă şi erotism şi mai presus de toate, responsabilitatea uriaşă pe care o au în pornirea unei relaţii". 

WOW!!! Măi, tu eşti chiar femeie? Dacă spuneam eu aşa ceva, eram imediat pus la punct: Misoginule...că parcă doar femeile-s de vină! Ce, bărbaţi-s sfinţi? Hai, băi, fugi d-aci cu tâmpeniile tale! Misoginule care eşti!

Da, aşa mi-ar fi spus. Însă uitau un lucru: totul începe de la femeie. Totul, absolut totul! 

Iar ea a observat asta. Mă înclin cu respect! Uite de ce:

Acum vreo câteva zile, eram prin parc. Căldură de oţelărie...unduia atmosfera, de ziceai că eşti în Sahara! Eram ciucure de praf amestecat cu stropi mari de sudoare, aşa că m-aşez şi eu la umbră, ca omul. Şi din lipsă de activitate, încep să-mi arunc ochii pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale. De la o vreme am început să beculesc ca girofarul SMURD-ULUI în misiune! Nu ştiu cum s-au vorbit, dar taman în acele momente s-au prins a se perinda prin faţa mea toate bunăciunile din oraş! Plete în vânt, şiraguri de mărgele sclipitoare, acoperite de buze cârnoase, ochi scânteietori. Umeri delicaţi, sâni obraznici, siluete mlădii, gingeşe, fustiţe mulate,  coapse magnetice. Mna...ce să fac şi eu: bucuriile verii! Privitul nu-i pe bani! :))

Şi-apoi le-a zărit pe ele! Moamăăăă...zâne, tăticule!! Impresare până-n măduvă...se vedea că-s versate! Priveau natura cu ochii semi-închişi şi buze fremătînde, plutind în grup compact şi împărţind zâmbete încolo şi-ncoace. Cu mersul lor lasciv de felină şi parfumul subtil de nuditate şi mister pe care îl împrăştiau, orb să fi fost, că tot te răscolea pânăn străfundurile fiinţei. Şi-apoi, fix la un metru în spatele lor, venea altă gaşcă: machomenii, dîndu-şi coate. Călcau la milimetru pe urmele diveniilor, cu respiraţia înfierbântată, gâturile întinse şi bulbii ochilor lipiţi de poponeţele jucăuşe din faţa lor. 

M-am împrăştiat de râs!! Care şi-o mai aminteşte pe faimoasa Doamnă cu Butucul, din Twin Peaks? No, astea erau Doamnele cu Cotarlele la plimbare. Lesa le mai lipsea, că altfel, le aveau pe toate! Dacă le aruncai un frisbee, ăia se luau la omor care să-l aducă înapoi şi să primească un pupic pe botic de la stăpână...

De aceea am vrut să fiu femeie.

No, acu din gură e uşor de zis...în realitate, cum papucii calului să fac? Nu m-am ţăcănit atât de rău încât să mă apuc de operaţii doar pentru a-mi atârna un "a" la coadă. Iar pe tocuri zici că-s că-s olog, mai repede merg în limbă! Deci, varianta travestirii iese complet din discuţie...Iar a purtării balerinilor - că doar sunt mai comozi, SE ŞTIE!!!! - la fel; nu cred că se fabricpă opinci pentru dudui mărimea 43 jumate!

Ce-i de făcut, ce-i de făcut?? Nu-mi trece nici o soluţie prin căpău...Până îşi coboară Providenţa privirea şi asupra mea şi îmi trimite o cunoştinţă care-mi spune: "Auzi? O prietenă de-a mea şi-a făcut cont pe un site de deiting, dar nu îl mai foloseşte. Nu ai vrea să faci şi tu puţină bâză de proşti?". 

Pfuai de mine şi de mine...perfect pentru familia mea!

Sigur, dragă, cum să nu vreau? Şi aşa se rugau cunoscuţii de mine să mă bag pe Badoo..cică p-acolo umblă fetiţele cu colaci pe coadă, toate doritoare, toate disponibile. Eu...ruşinos ca o fată mare! De ce dracu să-mi bag în vorbă cu posibili obsedaţi? Lasă-aşa de unul singur, că-i mai bine. Dar vorba ceea: "dacă nu vine Mahomed la Munte, vine Muntele la Mahomed"...iar Badoo-ul la mine :))

Aşa am devenit EA. Duduia Merişor. O fată brunetă, drăguţică, cu siluetă de gazelă în extaz. Capricioasă, răsfăţată, sinceră şi glumeaţă.Delicată, dar puternică. O floare.

Şi am intrat pe site...în primele 5 minute, m-am umplut de scârbă! Dacă asta înseamnă să fii femeie, eu îmi bag toate picioarele şi plec la scara mea...păi cum se poate aşa ceva? Minteni s-a dezlănţuit avalanşa de idioţi: "Bună frumoaso, ce faci, dai id, pup". "Eşti superbă şi frumoasă-frumoasă-frumoasă-frumoasă, mai frumoasă ca o zână. Dai id, pup". "Bună, deranjez? Frumoasa mea, ai ceva special care mă atrage la tine. De când te-am văzut, nu mai sunt eu. Mănânc doar de 2 ori pe zi, ies din casă pe geam, îmi vine să te scot cu ghiveciul la soare, să se bucure şi el de frumuseţea ta. Ai nişte ochi superbi. Vorbeşte cu mine şi nu vei regreta. Dai id, pup." Aoleu, frate...ăsta se crede romantic! Are vreo impresie că-i pic la căcaturile astea? Am nişte ochi superbi...BĂ BOULE!!! În poza pe care ai văzut-o tu, am ditai ochelarii de soare lipiţi de retină!! Marş, mâncate-ar gărgăriţele!! Ieşi d-aci cu mieroşeniile tale, că n-am timp de cretini! Hai, bagă eject!

După vreo juma de oră, aveam 30 de mesaje, 80 de cereri de prietenie şi tot atâtea de id de messenger. Ba unii, mai erau şi mitocani: "nu vrei să-ţi dau limbuţe?? Mă pricep de minune. Eu ţie. apoi tu mie...nu vei regreta". Sweet, dar nu. Când mă enervez eu muşc, şi te las fără organul statului! Te ciomific doar din maxilar, nu vei mai vrea femei în viaţa vieţilor tale!!! 

M-au enervat.

M-au acaparat complet, ce dracu să mai fac? Încercam să le răspund la toţi, să-i resping, dar mi s-a blocat calculatorul - deh, nu-i chiar Ferarri...mai degrabă o sculă mai de pe vremea cartelelor perforate. Aşa că m-am pus la somn. A fost prima noapte după mult timp în care am avut coşmaruri...se făcea că vin cohorte de haidamaci peste mine, să mă ia de soţie! Ochi roşii, tâmple cu vene pulsînde, pantaloni erecţi, mâini întinse, gheare tremurânde, guri flămânde, limbi umflate, hărmălaie, rugăminţi, floricele, pupicuri. Ptiu, ptiu, ptiu, piei Satană! 

Dimineaţa îmi reevaluez opţiunile: Nu, că nu se mai poate aşa! În 2 zile mă trezesc cu dungă roşie pe buletin, cămaşă cu mâneci lungi şi cazare permanentă la băieţii veseli! Aşa că am început să cercetez problema cu de-amănuntul, să întreb încolo şi-ncoace: CE AR FACE O FEMEIE??

În primul rând, ar ignora. Buuuuuunnnnnnn...gata, nu mai vede nimeni mesaje de la mine. 

Apoi, ar răspunde fix la ce vrea ea şi când vrea ea. Mişto...băi copile, dacă-ţi răspund, o fac doar pentru a te anunţa că mi-e lene să-ţi răspund. Mai vrei ceva? Hai pa.

Şi în cele din urmă, s-ar comporta ca un stăpân ce trebuie să primească fără a cere vreodată. Preferata. mea.   Golănel care mă lauzi de mi se sterpezesc dinţii, ia zi tu repede, ce-ţi place la mine! De ce trebuie să pic eu în mrejele tale şi nu ale altuia?

Aşa a început distracţia. Jucîndu-mă, mi-am dat seama de complexitatea vieţii. Captiv lângă un perete, am început să desluşesc uşor-uşor şi celelalte colţuri ale odăii. Cu mult timp în urmă, şi ea a încercat acelaşi lucru. 

Am învăţat cât de dificil este să fii femeie. Pare cel mai uşor lucru de pe lume, dar pentru a fi cu adevărat o femeie,  îţi trebuie antrenament ca pentru înrolarea în trupele antitero. Te loveşti de imbecili şi mitocani la fiecare pas, în fiecare secundă. Trebuie să-i respingi mereu cu graţie, mereu zâmbind cu tact. Trebuie să fii elegantă, deşi bărbaţii-s nişte golani. 

Am învăţat cât de false se văd din exterior majoritatea complimentelor. Chiar dacă sunt reale şi pornesc din suflet, s.au devalorizat...par doar nişte kitchuri. O manelărie abjectă. Ochii tăi şi gura ta, nu mai pot dormi nooaptea. Deci...de ţinut minte: cu cât mai rare laudele, cu atât mai bine.

Am înţeles că insistenţa duce la sufocare şi la moarte. Oricât ar fi atracţia de mare, ea dispare...e ca o pasăre pe care o strângi cu putere la piept, până o laşi fără aer. De aceea moare. Tu o omori...eu. Întotdeauna eu. M-am avântat cu capul înainte şi m-am grăbit. Am lăsat flacăra pasiunii să ardă prea tare şi ea a mistuit totul...pe tine, pe mine. Nu mi-am putut controla sentimentele şi ele s-au transformat într-o viitură de aur topit: strălucitoare, vie, dar fierbinte şi letală.

Acum am auzit  ce nu mi-ai spus niciodată...şi tot acum, e mult prea târziu. Oare mă mai auzi? 

Ce importanţă ar mai avea?

P.S.: Ai citit "Sfârlează cu fofează"? Duduia Merişor eşti tu...fata cu obrajii rumeni, care dă sens întregii povestiri.

Nightwish - Bye Bye Beautiful
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

U now...sometimes I really hate u. 
But I always love u.