Femeile

...fac sex pentru a fi iubite, bărbaţii iubesc pentru a face sex.

Aşa circulă o vorbă de duh printre feministe.

Când am auzit-o prima dată de la o gagică în tendinţe, am izbucnit brusc: "Jură-te pe mă-ta că tu nu ai făcut niciodată sex doar pentru că ţi-au înnebunit hormonii ca o herghelie de cai sălbatici, ci vrei doar să fii mângâiată şi sărutată şi preludiată! De ce ţineţi atât de mult să credem că ne faceţi o favoare făcînd sex cu noi? De ce nu puteţi recunoaşte că o faceţi pentru simplul motiv că asta vreţi? Credeţi că dacă puneţi o floare pe-o balegă ea devine o operă de artă, sau cum?
Fecioara pură se-mpreunează cu oligofrenul din jertfă, ca să-l mai salte 2 trepte pe scara evoluţiei. Da, sigur...cum spui tu, şi-apoi mâncăm. Auzi? Ai imitat vreodată capra? Sau poate iedul? Hai, măi...termină cu căcaturile de prinţesă virtuoasă, că nu mai ai 5 ani!"

Ghici ce mi s-a răspuns: "Da, ai dreptate. Nu m-am gândit la asta."

Păi, DÂNG-DÂNG! Altă dată foloseşte dracului capul, înainte să mai scoţi ceva pe gură! Că doar d-aia îl ai, nu e doar un apendice nefolositor al gâtului!!!

Gata, ajunge cu femeile ! Ce atâtea muieri, mai dă-le-n mă-sa! Ce fac aici, revistă glamour? Mâine-poimâine te pomeneşti că mă apuc că postez tutoriale (atenţie, asta nu are nici o legătură cu "tuto", chiar dacă semantica se aseamănă pe la colţuri) de modă şi croşetat, la naiba! Deci punct şi de la capăt! Hai cu subiecte de mascul!

M-am uitat la un meci de fotbal. WOOOOOO...Dă calendarul repede, să fac un semn! Construieşte o biserică, cum făcea Ştefan de câte ori îi caftea pe duşmani! Plantează un pom, să facă umbră copiilor-copiilor noştri! Sau, mă rog, ai voştri...personal, nu ştiu dacă am de gând să mă-npuiez. Ce ceapa mă-sii, "Gravidul" e un film, nu am nici o intenţie de a-l transforma în realitate! :))

Dar am deviat.  Începusem cu meciul; sunt total antitalent şi paralel cu subiectul, dar ce-mi zic? La dracu', SUNT BĂRBAT!! Păi bere nu prea beau, măcar odată-n viaţă - fără Marioara Murărescu 'a nouă - să privesc şi eu la o miuţă faină, că doar n-o fi foc! Adică vine ditai Cupa UEFA peste mine-n casă şi mă doare-n cur? Nu m-o fura peisajul, măcar văd şi eu cum arată Naţional Arena - altă idioţenie uriaşă! Bă, se crapă ceru-n 14 precum catapeteasma templului dacă ziceţi şi voi "Arena Naţională"? Sau, în papucii calului! Sunteţi rupţi în gură dă dăştepţi şi plini de englezofile, fiţi până la capăt! Ce-i aia, Naţional Arena? Am schimbat furcuţionul începutului de secol cu "furculişăn"-ul timpurilor moderne. Tare, să-mi bag ce-am mai scump!

În fine, prea mă proptesc acu' în problematici lingvistice. Hai cu miuţa! Sau nu! Ups, eroare - cum lălăia un cântec străvechi. Ce s-a întâmplat pe teren nu fuse miuţă, ci minune: FOTBAL! Fotbal adevărat, d-ăla mega-tare! Cu scheme şi eschive, verticalizări, pase, centrări pe real, nu doar din gură! Senzaţional, pe cuvânt de cercetaş!

Băi prieteni , dar l-aţi văzut pe Randament Falcao, ăla?? Am rămas prost ce goluri a dat! Ziceai că face cursă printre jaloane, aşa erau adversarii de molâi! Dacă ridicau niţeluş şi mâinile, începeam să mă tem c-am greşit programul şi mă uit la "The walking dead"! Pac-pac-pac gol! Înaintea primului, când a început să jongleze printre vernili,deja ziceam în gând: "Hai că pierde mingea, prea se freacă mult!" Ceea ce s-a şi întâmplat...numa' că nu ştiu cum a făcut, dar a pierdut-o taman între buturile porţii. GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL!!!!

N-am văzut aşa ceva de când mama m-a făcut! Bine, pe undeva e de înţeles...eu cu fotbalul sunt ca baba cu boxul! A durat juma' de repriză până m-am prins cine cu cine joacă - noroc că unii erau în verde şi unii dungaţi. Problema mare a fost că mă-ncurcam în atletico :)). Adică, frate, eu am înţeles că erau sportivi, dar puneţi-le nişte indici, ceva, ca la matematică: când uitam alfabetul şi rămâneam în pană de necunoscute, începeam cu "a1","a2","a3".

După vreun sfert de oră de bâjbâieli, se pare că Dumnezeu mi-a auzit ruga (vedeţi ce face o închinăciune la timpul ei?): comentatorii au început s-o ardă cu Atletico şi Bilbao. Mişto. Doar că pe ecran a scris la un momentdat Altletico Madrid şi Athletic Club. Unde-i Bilbao, că nu-s 3 echipe pe stadion?! Aşa că iar am cerut ajutor divim. şi iar m-a lovit iluminarea: în sfârşit am priceput cum îi cheamă p-ăia! No, şi să mai zică cineva că nu există miracole!

Uite, de exemplu...i-am reevaluat pe forumişti.

Ce, mai, frate? Dacă intri pe un forum e ca şi cum ai penetra pepiniera de inteligenţi a planetei. Ce bani de presă şi mondenităţi, ce reviste de colorăciuni sau pornache cu tâţele pe masă? Forum, direct! Ca la mall...găseşti tot ce-ţi trebuie într-un singur loc; lumea se luptă pentru globalizare, aici ai toată diversitatea de floră şi fauna fix la tine-n dormitor.  Pe forum găseşti orice...răbdare să ai, ca să cauţi! "10 trucuri pentru o frează mişto", "15 secrete pentru o partidă de sex ca la carte", "3 motive pentru care partenerul şi-a băgat picioarele-n sentimentele tale", "noile interpretări ale vechilor nopţi umede", "reţete tari de prăjitură cu mămăligă şi caise", "cum să faci cocktail ca-n filme", "grătarul şi sănătatea umană", "reguli de gramatică pe care toată lumea le încalcă", "mitocănie şi gentilism", "ce face abstinenţa din om", "minciună vs adevăr". Pfuai de mine, mi se-nvârte capul ca titirezul! Wikilic plus British Gallery, tăticule! Se dezbate orice, oriunde, oricând

 ...de la subiecte puerile gen "ce culoare credeţi că trebue să aibă zdrăngănica copilului meu" şi până la marile mistere neelucidate ale civilizaţiei: "credeţi că e mai bine să mă-ngraş, sau să slăbesc?" sau "de ce oare se sterilizează acele celor condamnaţi la moarte prin injecţie letală?". Zvârcoliri de geniu, ce să mai zic?

Ba de curând am văzut că şi temele tot pe forum se rezolvă: "Help, Help, am de făcut un eseu în franceză despre transformările pe care le suferă  persoană depresivă după ce este sfătuită de prieteni cu inima bună. Pls, sunt botă la franceză.". No, ziceţi cum să nu ajutăm săraca fătucă! O fi ea mai limbistă - că doar d-aia face limbi străine la şcoală, să se ştie descurca în modernitate, dar nu-i specialistă...are nevoie de ajutor, mititica.

Sau pe altul, cu chimia: "Am o problemă foarte gravă la chimie" Eu mă gândeam deja că-l doare-n cot...dar Bamse continuă: "Vă rog, pls much, help. Cică acetilena reacţionează cu 450 de kg de acid cianhidric la un randament de 75%; să se determine cantitea de produs de reacţie format. Păi de unde să ştiu eu? Ce, m-am băgat în furnal să-l cântăresc? Acidul cianhidric e otravitor, nu vreau să mor."

No, v-am zis că e pe bază de eminenţe? Off....copii, copii, unde-s încastraţii de altădată, care se chiombau în manual când aveau nelămuriri? Ei, unde? La azil, că-s bătrânoci! Astăzi se gândeşte "outside the box", că doar d-aia s-a inventat netul! Şi acum, dragii moşului, să ne deschidem spiritul către mapamonnd, pentru a ne integra în absolut... 

Aoleu, mi-am adus aminte! Încheiam înainte de a mă achita de-o datorie; cândva, în trecut, promisesem că elucidez o întrebare care se freacă de inimile sensibile ca o piatră ponce de-un călcâi plin cu bătături: "V-aţi cupla cu cineva care plânge după fostul?" - întrebare de baraj de pe forum, logic -  la care majoritatea lumii răspundea cum era de aşteptat: nu. 

Destul de simplu, aşa-i? Deci m-am înfipt şi eu să mă dau cultivat la neuron, zgândărit fiind de emanaţia unei fecioare - da, scuze, iar e cu femei. Păi ce să fac, promisiunea e datorie curată! Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasmă!

No, şi ce-a zis tuta? 

"Sincer, m-am cuplat cu un tip care inca mai suspina dupa fosta. La inceput l-am inteles, dar el vorbea non stop de rusoaica lui si la un moment dat deja ma plictisisem sa-l tot aud...mai ales ca mereu zicea ca eu nu am buzele ca ale rusoaicei sau ca nu am nu stiu ce fata de ea...

Nu ar fi o problema in a fi cu cineva care mai suspina dupa fosta, doar sa ma lase sa-l ajut s-o uite...nu sa-mi vorbeasca toata ziua despre ea si sa ma mai si compare cu ea!"

Iar eu, băiat finuţ cum mă ştiţi, sar cu lămuriri:

"Te-ai cuplat cu el chiar dacă plângea după altcineva. Interesant.

Deci la început nu te-a deranjat chestia asta. Pe linie logică, înseamnă că plusa cu ceva care acoperea defectul - cel puţin pentru o vreme. Sunt curios...oare ce-o fi fost? Sunt doar vreo 2 posibilităţi.

De fapt, nu, că ai răspuns la problema asta: îţi plăcea să-l ajuţi s-o uite...

Mă înclin în faţa inimii tale generoase. Respect!". 

Băi, sunt monument de tandreţe, sau ce dracu' fac aici?  Nu mă încred eu, orbeşte, în bunele intenţii ale unei femei? Nu cunosc persoana doar după câteva minute de privit adâncul ochilor ei superbi, pentru că mintea îmi funcţiomează pe bază de cauzalitate?? Ba daaaaaaa..

Fetiţa cu pricina era gen "Ştiu că mă va durea, dar măcar mă martirizez pe altarul iubirii, pentru a te ajuta  să mergi mai departe. Ia-mă, fă ce vrei din mine! Sunt a ta, uit-o p-aia şi zboară pe zările albastre!". Suflet sensibil, măi; precis era o divă! Că doar şi vorba spune: un suflet ales fără un chip minunat e ca un inel de aur pe un rât de porc - sau invers...dar ne mai împiedicăm de amănunte?

Prin urmare, jos pălăria.. România, te iubesc! Aleluia! Ferice de naţia asta că avem aşa inimi palpitînd de bunătate, care se aruncă cu pieptul dezgolit în faţa suferinţelor ca Ecaterina Todoroiu în faţa gloanţelor inamice. 

Apoi, s-a dezlănţuit luciditatea pe mine şi am continuat, cuprins de delir:

"În primul rând, nu se pune problema dacă m-aş cupla, ci dacă s-ar cupla. Din moment ce plânge după altcineva, e clar că locul e ocupat. Vorbind din perspectiva mea, dacă o fată ar vrea să se cupleze cu mine în condiţiile astea, înseamnă că aplică principiul rezumatului la porc: vrea doar un cârnat, nu tot animalul.

Dar dacă coroborăm această chestiune cu una discutată într-un topic anterior (femeile fac dragoste pentru a fi iubite), ajungem la o imposibilitate logică: nu poate dori o frântură din mine, pentru că prin definiţie, vrea iubirea mea; şi totuşi nu o vrea, pentru că suspină după altul.

Ceea ce înseamnă că bărbaţii nu intră în subiectul topicului. URA! :D"

Concluzie: lupt pentru salvarea speciei, sau pot să plec acasă, pentru că m-agit degeaba?

Beculind în întuneric

Mi-am dat seama cu stupoare că înţeleg metehnele naturii umane, chiar dacă pe unele le condamn cu înverşunare. O fi de bine asta?

Înţeleg invidia. N-am gagica cea mai mare şi maşina cea mai tare, mamă ce-mi vine să mă urc pe pereţi de oftică. Asta e, n-am ce să-i fac!
Pricep mândia. O dezavuez când e prostească, o aprob când are o bază reală. Adică...frate, te zbaţi de unul singur prin ditai mocirlă şi ieşi la liman, stimă şi respect! Poţi să fii plin de tine şi să dai şi pe dinafară de aroganţă, că nu mă deranjează! Ai cu ce te lăuda, foarte bine! Pişă-te pe noi, gurule! Condu-ne spre Lumină, o, Înţeleptule!

Ba de la o vreme am început să înţeleg şi violul - deşi mă scârbeşte şi mă înfurie. Tenebrele mecanismului de declanşare nu-mi sunt atât de misterioase, însă tot este singura faptă pentru care aş institui pedeapsa cu moartea. Clar, scurt şi la obiect, fără drept de apel! Nu, nu, nu, că a fost o greşeală şi-ţi ceri iertare...ce tot mănânci căcat? Adică te-ai împiedicat şi ai căzut cu mădularul între picioarele fetei? Maaaaarş! Mori în chinuri, băăăăăăăă!! Îţi ronţăi capu' de pe umeri şi-l dau la câinii, gâţii mă-tii de dement! 

Da, aşa aş face. Fără milă, fără regrete! 

Şi totuşi, la un anumit punct sunt de acord şi cu specimenele astea bolnave - am o gândire foarte flexibilă, ce dracu' să mai zic?

Care a mai ieşit pe stradă de când a dat căldura? Presupun că toţi...doar nu mai e iarnă să clociţi în casă, la televizor! 

No, aţi văzut noua generaţie de fetiţe? Nu m-am priceput niciodată la agăţat aiurea-n club şi nu-mi propun să încep de-acum...însă mărturisesc cu mâna pe inimă, mi-e groază să mai intru în vorbă cu vreuna. Mi se zbârleşte păru' pe mine de frică...mi-e să nu mă bage la corupere de minori, în puii mei! Nu le pot legitima, că doar nu-s cu organu' de control; aşa că stau pe coada mea. Băi frăţicule, sunt astea de 13-14 ani, zici că-s făcute la ciudă, îţi vine să-ţi dai palme când le vezi! Dacă le pui un strat de polişfaiţ pe ochi - ceea ce şi-l pun singure, de fapt -  zici că au 25, nu-s nişte biete copile de generală! Mama Ta, Doamne...nişte mulăciuni pe ele, de le ies toate organele prin textilă! Şi au ce le ieşi, pe cuvânt de cercetaş! Faci anatomia pe ele, în papucii calului!
Mă uitam într-o zi când mă duceam să-mi iau pâinea noastră cea de toate zilele - ştiu, câh, nu se mai serveşte pâine la masă, că aşa e modern. Ei, uite că io mănânc; omu grotelor e în mine. Comentarii? - şi trec pe lângă o şcoală. Era 7 seara, ora când ieşeau elevii de la ore. Aoleu, şi-o căldură d-aia nesimţită şi umedă, de mă ofileam în adidaşi! Deci dogoreau clădirile, ziceai că-s furnale de oţelărie! Aerul vălurea de praf şi căldură şi asfaltul se fleşcăia brusc sub piciorul meu. Eu, ce să mai zic? Eram o fleoarţă fără vlagă, ce mai la deal, la vale?! După fiecare colţ mă aşteptam să apară Fata Morgana - goală, că doar pe zăduful ăla nu era nebună să vină înveşmântată! Deodată toată simţurile îmi bipăie înnebunite, pe sistem "Baiazid, privind la dânsa, i se face mâna băţ"": din neant se iveşte o bunăciune brunetă, de-ţi era mai mare dragul s-o priveşti! Cur bombat strâns în latex albastru, sâni obraznici, abia acoperiţi de câteva franjuri de tricou alb, picioare dezgolite de gazelă, talie trasă prin inel. WOW! Mulţumesc, Cerule, că-mi scoseşi aşa ceva în cale! - e pe bază de credinţă, măi...ce, te joci cu Te-ncurci, te-mpiedici şi cazi jos! 

Nu mă dumiresc bine după apariţia asta neaşteptată, când în secunda 2 îmi pică capu' de pe umeri: în urma diveniei alearga cu limba de-un cot o fată din vecini, pentru a-i cere caietul de geometrie să-şi copieze nu ştiu ce măgărie de formulă. Vă daţi seama cum m-am simţit? Ginşa creatură era clasa a şaptea!  Şi-atunci aş fi vrut să-i zic: "Uăi, fată, fă-ţi dracu' un bodypainting cu Tempera, că ieşi mai ieftin şi oricum acuareaua e mai de vârsta ta ! Ce să mai dai o căruţă de bani pe nailoane cât palma, chit că-s de la D&G, Ţ&Ş, Puta Madre şi alte orătănii, când ţara geme de criză?

În schimb, mi-am băgat piciorele şi mi-am mutat gândul, oftînd cu obidă. Ce mai puteam face? 

Taxi  -  Trag un claxon
   
 Asculta  mai multe  audio   electronica

De-avean cu vreo 10 ani mai puţin...Mnea., oricum nu rezolvat nimic! La cum arăta de sofisticată, adierea de parfum era pusă pe bănet serios, îmi trebuia un camion de carduri s-o întreţin! Mă amanetam pe 10 vieţi şi tot nu reuşeam să-i rezolv  integrala! Şi avea abia 14 ani!
Numai că  acu' mă-ntreb şi eu, ca prostu: de-o vedea p-asta vreun obsedat - nu un bărbat aşa bine crescut, ca mine - n-o băga în primu' boschet şi mi ţi-o smotocea prin toate decolteurile, de-i mergeau fulgii???

Normal că aşa făcea. Poţi s-o ai acasă pe Jena Jameson altoită cu Angelina Jolie (în tinereţe, să ne-nţelegem), dacă eşti mai dus cu capul şi dai peste o aşa prospătură, parcă ţi-e şi milă s-o laşi neiniţiată! O cere, la naiba! Clipoceşte pe avarie ca Faru' din Alexandria în furtună! Chiar aşa, laşi domniţa flămândă? Unde e bunul samaritean din tine?Dacă strigă "viol, nu săriţi că-mi place?BeBeculind în întuneric"

Prin urmare, în condiţii normale, înţeleg violul. S-amplinit don'şoara şi au crescut curbele pe ea, te mai propteşti în buletin? Mai ales că vrea şi ea, dar nu a învăţat s-o ceară. Dacă nu ştie vorbi, un copil întinde mâna când vrea ceva; femeia doar se-mbracă dezbrăcată. Simplu.

Dar n-am priceput niciodată gelozia. Pur şi simplu nu pot, orice experimente aş executa eu sau alţii pe mine. E ceva de nu-mi pot imagina nici măcar ca idee desprinsă de un context palpabil. Când mi-e foame, mănânc; când mi-e somn, dorm; când sufăr, plâng. Dar dacă sunt gelos ce trebuie să fac? Există "Manualul micului gelos" sau o bibliografie adiacentă, care să mă ajute la iluminare?

Ţin minte, odată, vine duduia de eram cuplat cu ea şi-mi povesteşte, implorîndu-mă să o iert, cum s-a molfăit franţuzeşte cu unu' la o petrecere, când s-a abţiguit puţin şi s-a umflat tărâţa-n ea. "Aşa, şi ce vrei să te-aplaud, sau cum? Nu-ţi mai place de mine, punem punct şi pa. Sufăr oleacă şi asta e. Poate îmi trece în timp, sau poate nu.". Ea nu, că îi pare rău, că nu se mai întâmplă, că ţine a mine, că hâr, că mâr. "Bine", îi zic. Doar că ea pune botu'. La vreoo juma' de oră, iar vine la mine: "Ştii, că de fapt m-am şi culcat cu ăla". "No, bine, dragă. Te rog doar să-mi spui dacă vrei să punem punct şi ne vedem fiecare de-ale noastre". Ce putean face altceva?  

Şi-atunci mi se pune fata pe-un plâns şi-un suspin, de sărea cămaşa de pe dânsa! Cerul s-annourat, vântul a prins a sufla cu rafale tăioase, natura toată era un zbucium încrâncenat. Până şi pietrele s-au umezit de mila ei. "Ce-are asta, s-a ţicnit?". Nope, mai trage-odată! Cică doar m-a testat să vadă dacă-s gelos. Nu sunt, deci n-o iubesc. Concluzie tare pe capul ei!

Cică aşa se spune: dacă nu eşti gelos, nu iubeşti.

Right! Atât că-s comntra, plus că nu e cazul. Dar presupunînd că ar sta haremu' pe mine grup şi că aş încerca să fiu gelos, cum trebuie să mă comport? Îi pun lesă? Brăţară d-aia la gleznă, cum au ăia de sunt sechestraţi la domiciliu? O altoiesc - preventiv, că doar după ce s-a consumat fapta, la dracu' mă mai agit -  în fiecare dimineaţă? Îi verific mesajele? Tresar de câte ori o priveşte vreun străin? Mă duc să-l joc p-ăla în picioare, că nu ştiu ce mi s-a părut mie? Idioţi sunt gârlă pe lume! Chiar azi am văzut o scena de mi-a urcat adrenalina la cotele de inundaţie: trecea o una pe trotuar. Şi la vreo 2 metri în spatele ei, cu pas potrivit, venea un cefăloc râgâitor de mici, mângâinduse pe şliţ  cu ochii ţintă pe dernieru' fâţâitor al fătucei.

Şi-acuma întrebare de baraj: dacă aia era "femeia mea"  -  aşa se zice la cartier, iar eu eram mare iubăcios plin de gelozii, cum trebuia să reacţionez? Mă luam la pumni cu prostu'? Îi goleam tot tubul de spay paralizant în mufă şi-l jucam între picioare cu telescopicul, până cânta ca o soprană? Dă-l în mă-sa de animal retardat! 

Sau cum m-a întrebat altcineva, odată, în copilărie: "Auzi, ce părere ai avea dacă prietena/soţia ta ar fi actriţă şi s-ar săruta cu unu' pe scenă, în văzul unei săli întregi? Ăia se sărută pe bune, să ştii". Ştiam.

Şi i-am răspuns tot cu o întrebare: "Dacă iubirea e mână-n mână cu gelozia, înseamnă că un actor de filme porno nu are dreptul la o soţie? Ăia şi-o trag pe bune, să ştii".

P.S.: Bine că a trecut prosteala cu Ziua Bărbatului. Am băut un pahar de bere şi mi-am luat un "la mulţi ani" pe cocoaşă. Se pune că am bifat momentul conform tendinţelor în vigoare?

Şuetă la un ceai îndulcit c-un fagure de miere

Pentru că aveam şi altceva de spus...

Înţelepciunea străbună rezumă, simplu, toate bucuriile vieţii: "Bine-i, Doamne, când mănânci; când strănuţi şi când te...hmmmm...culci" - zic bine? Parcă aşa era.

Dar dincolo de toate acestea, cel mai frumos e să fii copil. Să ai lumea la picioare şi să poţi visa orice, fără a fi condamnat. Să îmbrăţişezi, fără a cunoaşte aşteptarea sau iubirea. Să urăşti şi să-ţi treacă câteva minute mai târziu, fără a fi etichetat "labil emoţional". Să ai puterea de a te bucura - necondiţionat şi sincer - de cele mai neînsemnate lucruri, pentru că nimic nu durează o veşnicie. Să ceri un sfat, fără a te teme de consecinţe. Să poţi păşi în alte lumi, fără a fi întrebat de motivele pentru care ai vrea să faci asta, mai ales când tu ştii de ce. Să fii liber să faci orice, fără a fi judecat. Să fii oricine vrei tu, dar în primul rând, "MARE".

Şi mai presus de toate, să te poţi uita la desene animate. Eheeeee...desenele copilăriei...erau într-un mare fel, chiar geniale, aş putea spune;  nu porcăriile de astăzi. Ce Pokemoni, Johnny Test, Gemenii Cramp şi Sponge Bob? Poveştile de atunci creau legende, scriau istoria. Se întipăreau în memoria colectivă cu forţa unei dălţi ce modelează o bucată de cremene. Erau simple dar complicate, aveau de toate: melodii care deveneau hituri, citate memorabile, personaje fantastice şi fete mişto - mda...de mic era un casanov; nasol pentru mine că m-am prostit la bătrâneţe..

Pe vremea mea, cine oare nu a auzit de Blackstar, Voltron, Macron 1 sau Saber Rider? Nu era copil care să nu ştie cine este Captain Planet, cu se se mânca Piraţii Apei Negre, care erau numele Motomarţienilor, ce arme aveau Testoasele Ninja, sau cum suna melodia lui Grendizer.

Astea desene, băi tăticule!
Atunci nu aveam computere, nu ştiam de Counter Strike sau alte parascovenii. Cei mai avuţi îţi mai pierdeau vremea la câte-un Mario, pe televizor.
Noi, ceilalţi...Cum bătea de 8, toţi puradedii eram planton pe uliţă. Acolo trăiam, ne jucam, acolo râdeam, sau plângeam. Acolo mâncam; mama se muncea, săraca, să-mi facă prăjituri - prin magaziine făceai crimă de om să apuci măcar o turtă dulce sau o bucăţică de rahat turcesc - iar eu o păzeam când pleca la lucru şi ieşeam în stradă cu tot platoul de baclava, chec, fursecuri, cornuleţe cu gem - sau ce-mi mai pregătea: "Copii, a venit Moşu!" Şi în 2 minute era totul ras, tuns şi frezat, ca după o hoardă de omizi păroase ale dudului.
Ce mai? Eram belea de mic, să-mi trag palme! Sau să-mi tragă mama...când ajungea acasă, nu ştia dacă să se bucure că m-o pălit dărnicia, sau să mă altoiască că mi-am bătut joc de munca ei.

Când porneam câte o ţurcă printr-o curte mai spaţioasă, ne băteam care să deseneze cu o bucăţică de cărămidă (creta era un lux, nu se găsea decât în şcoală) pe spatele tricoului numărul 7 al lui Lăcătuş - eu îl apucam doar în singurătate; de obicei eram Piţurcă  - şi dădeam cu Stângaciu. 

Tot aşa, când ne prindeam în lupte intergalactice sau operaţiuni strict-secrete, luptam ca Michelangelo sau Donatello, trăgeam drept la ţintă asemenea lui Colt, sau alergam în Furia Roşie Turbo, cea mai rapidă maşină de curse din întreg universul. Uneori ne confectionam inele colorate din coperţile vechi ale caietelor şi eram Planetarii. Alteori ciopleam o cracă şi o transformam în Sabia Stelei. Iar pegasurile vechi...deja treceam la profesionişti; dacă încă mai aveau roţile, erau perfecte pentru a se întrupa în motocicleta sport a lui Vinnie, şoarecele marţian.

Când începeau desenele de atunci, toată suflarea copilărească era pironită cu ochii în sticla televizorului. Ca la un semn, străzile se goleau şi vântul rostogolea neîngrădit ciulinii şi vălătucii de praf, mai abitir ca în cel mai clasic western. Nici un mişcă nu mai mişcă, cine mişcă - nu mai mişcă, care mişcă - mişcă mort! Se auzea melodia testoaselor, nici iarba nu mai creştea! Şi era teroare...uneori, bunica mă mai trimitea cu oile la păscut. Eu, drac împieliţat! Mi se rupea de behăitoare, chit că brânya cu mămăliguţă caldă şi laptele abia muls îl beam cu cea mai mare plăcere; se făcea timpul desenelor, zbâc în casă! Câtă bătaie am mâncat pentru că am pierdut săracele rumegătoare...ohooo..sărăcuţul meu curişor! Dar ştiţi ce? MERITA! Ce, nu puteau să pască şi singure? Trebuia să le ţin eu de coadă?? Nu, nu, nu...cică trebuia să învăţ ce e aia "RESPONSABILITATEA". Etete, ţâs Călină! E vreme pentru asta, acum încep Ţestoasele. :p

Transformam pliciul de muşte într-o chitară electrică şi trăiam melodia cu intensitate maximă, ţopăind prin casă în acordurile ei frenetice; mi-o întipăream în minte cu fierul roşu al entuziasmului, pentru a o fredona în momentele mai plicticoase.

Vecinii se făleau cu tricori, şepci sau caiete inscripţionate cu eroii la modă, aduse de părinţi din străinătate. Eu...la dracu', că nu aveam pe nimeni dus de acasă. Aşa că desenam. Lângă televizor aveam un caiet şi creion; cu un ochi mă uitam la ecran, cu celălalt desenam orice liniuţă vedeam - vroiam să fiu cât mai fidel în reprezentare. Wow, şi ce m-ar fi ajutat o fotografie...dar de unde aş fi putut-o lua?

Apoi, începea altă distracţie, o chinuială mai mare ca cea dintâi: cum colorez opera, că nu am televizor color. Shit! Fuck! Scheisse!

La început, megeam pe ghiceală: "One, ciu, free, Pamela vrea copii. Dar Bobi nu o lasă, că e prea frumoasă." Tarammmmmi...prăjitura-i gata. 

Dar cu timpul vine şi experienţa, dublată de inventivitate: mi-am confecţionat un cod al culorilor, transpuse pe alb-negru. Galbenul se vedea un alb murdar, albastrul - un negru mai spălăcit, verdele - un fel de gri, roşu...de multe ori semăna cu albastrul, aşa că mă lăsam călăuzit de spiritul artistic. Asta până când m-am săturat de îndoieli şi m-am mai şmecherit: dădeam o copie a desenului unui prieten care avea color şi mă scăpam. Sau, şi mai simplu, întrebam. Uf! Aşa ce urăsc să mă bazez pe alţii...uneori îşi mai băteau şi joc de mine, stiind că nu îi pot contrazice. Ţin minte, odată, l-am desenat pe Zorro. Şi nu ştiam cum să-l colorez, că aia nu spuneau pe nicăieri ce haine are şi nici nu se inventase netul, să dau search pe google. Aşa că apelez la variantele ajutătoare: sună un prieten, sau întreabă publicul.

De unde dracu' era să ştiu eu că Zorro se îmbracă în negru?? Mergeam la defilare şi agitam frenetic steguleţe tricolore, nu la bal mascat!

No, l-am făcut mov din cap până în picioare, aşa cum mi s-a spus. Şi arăta ca un clovn, nu mai era un spadasin de temut; dacă-i atârnam câţiva clopoţei la pălărie, se încrada perfect întrun carnaval...dar dacă aşa mi-au spus ei?

Şi să mai ai încredere în lume! Nu, frate! Nimeni nu e de încredere!

Am învăţat asta în cel mai simplu mod cu putinţă!

P.S.: Apoi am crescut şi am uitat. Boule ce sunt, de bou ce sunt!
Şi totuşi...este cel mai bun lucru pe care l-am făcut până acum...

P.S.: Aş vrea să stau singur, "pe o plajă - neapărat pe o plajă şi să aud valurile, sau ploaia, sau vântul".

Apucături răzgândace

Gata! M-am decis: o să-i reevaluez pe forumişti!

Am spus că-s cam imbecili, cu creierul nivelat şi fin ca un cur de bebeluş cu pampers super-absorbant. Am afirmat că-s retardaţi cu mintea obosită, că nu au imaginaţie şi sunt primitivi în abordări. Îmi pare rău, am greşit...şi nu-mi ajung toate vorbili planetei pentru a-mi exprima dimensiunea căinţei. 

Sunt cele mai delicate şi inteligente fiinţe care vieţuiesc pe acestă planetă. Circumvoluţiunile lor sunt adevărate cratere ale cunoaşterii, reţeaua lor neuronală este mai încârligată ca ierburile unei păduri virgine, necălcate de mâna omului. Subiectele pe care le supun atenţiei publice sunt adevărate nestemate de înţelepciune metempsihotică, o enciclopedie uşor digerabilă de mireni şi reprezentanţii tuturor claselor sociale. 

Forumistul este acea latură temătoare a noastră, care nu are curajul să comunice problemele existenţiale cu cei apropiaţi şi se ascunde după un monitor şi-o tastatură, pentru a discuta cu întreaga planetă. 

Forumiştii suntem noi. Eu, ea, el, tu - ăla din spatele ei, tu - de te scobeşti în nas şi-ţi rozi unghiile, sperînd că nu te vede nimeni......şi mai ales TU! Da, da, nu te mai uita aşa...vrei să spui că nu te dezbaţi niciodată în mediul online? Vrei să spui că nu ţi-ai lăsat niciodată seva priceperii pe nici un site de profil? Ştiu că o faci, nu mai e cazul să negi. Suntem în mileniul 3, toţi o facem - indiferent de formă. S-a inventat/indus/infiltrat în subconştient nevoia de socializare cu toate colţurile planetei...nu ai de ce să mai negi 

De la o vreme, am devenit prea personal în scrieri. Orbit de problematicile private, prea optimist...ceea ce nu e bine deloc. Fiind mai aplecat spre cinism şi pesimism, analizez cu luciditate o situaţie. Strâng şi dinţi şi mă pregătesc pentru lovitură. (pe sistem "Răstgniţi-mă -  nu mă doare, nu mă doare, c-am mâncat fasole tare! :p 

Dar dacă o iau pe panta gândirii pozitive, se duce de suflet totul! Realizez hopul; apoi purced la hodina cânelui şi m-apuc de sperat mai abitir ca o fecioară doritoare de dildău: Hai că poate de data asta, nu. N-are cum să se întâmple...da' de ce să nu se-ntâmple? Nu contează, din 7 miliarde de oameni, tocmai mie îmi pică pocinogul? Nu, nu, nu...vizualizez izbânda! O scriu pe hârtie, cum mi-au spus mie antrenorii de succes! Mă trezesc dimineaţa şi trăiesc momentul de glorie; mă îmbrac, îmi beau ceaiul - urăsc cafeaua din ficaţi, apoi mă înveşmântez din nou în mantia de strălucire a viitorului. Seara, nu mă urc în pat până nu-mi mai bag în venă o fiolă de euforie. Ce dracu! O iau la 6 ore, ca pe antibiotic, dacă e nevoie! Universul se mişcă după cum îl împing eu...iar dacă eu îi fac o felaţie ca la carte, e imposibil să nu-mi întoarcă favorul! Ce semeni, aia culegi - cum era vorba străbună? Împlânţi sămânţa iubirii, doar n-o ieşi dracu' gol...şi totuşi, ba da...dacă o faci de unu' singur. În doi, dragostea e calea spre Dumnezeu; de unul singurm e un blestem de moarte - aşa scrie la Carte! 

De la o vreme, m-am oprit din postat. În papucii calului! Căcaturile mele zilnice put ca ale tuturor, nu au miros de trandafir! La ce v-ar interesa disecţia lor? De ce m-aş lamenta aci? Şi ohooooo....m-a călcat o cisternă cu elegie, de-ţi lăsa gura apă! D-aia m-am oprit. Involuntar, m-am apucat să drenez mizeria şi să mă dopez cu floricele, spre a o putea ambala într-un celofan auriu, cu buline şi fundiţe roz. 

Deşi am observat că viaţa personală pusă pe tapet produce audienţă oriunde, nu vreausă fiu căinat - atâta timp cât nu mă cheamă Pepe, Zbârciu, Cruduţa sau Drăguşanca. Şi nici atunci, nu ştiu cu ce m-ar încălzi. De fapt, ba da...e rost de bărfă, iar bârfa produce profit. MULT.

Am vrut să o frec prin bărcile culturii, dar nu are rost. Pe nimeni nu interesează asta. Pe când bârfa...toţii o practicăm. Desigur...cu toţii suntem atât de speciali, de preocupaţi der inedit, încât neobişnuitul de nişă a devenit autostrada centrală şi nu am recunoaşte niciodată un adevăr atât de frivol.



Dar eu ştiu. Mi s-a dovedit asta, de prea multe ori. Care-i diferenţa între un om cu 4 clase şi un masterand? Practic, nici una: ambii lansează acealeaşi idei, dar într-o formă diferită. Care-i diferenţa între "Libertatea" şi "Esquire" (singura publicaţie de bon-ton pe care o mai citesc once in a while, prin amabilitatea soldatului necunoscut)? Practic, nici una!

Libertatea: "Gingirica, ce haină trendy ţi-ai tras!"

Esquire: "Bărbaţii inteligenţi se îmbracă cu sacou D&G de 10000 de dolari"

Care-i asemănarea?? Aceeaşi idee. Care-i diferenţa? Snobismul! Aşa că nu mă mai frecaţi cu inteligenţa! Toţi suntem la fel 

...ne stratifică doar aroganţa!

D-aia i-am reevaluat pe forumişti. D-aia am înţeles că ei discută probleme care seacă intimitatea tuturor. 

D-aia mi-am dat seama că nimeni nu dă o balegă uscată pe viaţa mea personală, pe zbuciumul meu interior, pe metaforele lansate adeseori p-aci prin proximitate - în special în ultima vreme. D-aia am înţeles că pe toţi ne preocupă bârfa şi derizoriul. Sau mă rog...sâmburele îmbrăcat în neimportanţă şi ironie arhisuficientă.

Şi d-aia doresc să mă desfăşor pe lângă o întrebare existenţială, preluată de pe un forum specializat în socializări date de gard: "V-aţi cupla cu cineva care plânge după fostul?"

Răspunsul în episodul următor.

Suspensie dadaistă

...pentru că şi nimicul este o formă a artei.

Cred că m-o pălit astenia de primăvară în moalele capului. 

Vama veche - Nu am chef azi
   
 Asculta  mai multe  audio   rock

Mi s-a luat cu toate, nu mai am chef de nimic. 

Sunt sleit de puteri. Mă chinuie o sfârşeală metafizică dublată de melancolie epuizantă. Fiecare celulă a corpului din dotare se sparge cu pocnete de durere şi sânge cald.. Mi-e silă să mă înfurii, să râd, sau să plâng. Nu mai vreau nimic, nu mai sper nimic, nu mai visez nimic. Realitatea se îndepărtează constant de mine; sau poate eu sunt cel care mă îndepărtez de ea? Sunt prea obosit să-mi dau seama, prea istovit să mai gândesc. 

Nu mai pot să simt nimic, mă simt golit de sens. De fapt...nu mă mai simt deloc. 

Sunt ca un punct fără formă. O masă lichidă aruncată aiurea, care nu mai atinge pământul şi doar pluteşte în absurd. Se disipă, se împarte în secţiuni subatomice de nihilism şi ilogisme . 

Pur şi simplu, nu am chef. 

Şi când te gândeşti că ieri a fost atât de mişto! 

O oază într-un deşert...

Flăcări în furtună

"Autorităţile nipone au declarat că vor ajuta FMI cu 60 de miliarde de dolari pentru a contribui la depăşirea crizei datoriilor în zona euro"

stirileprotv.ro

Foarte tare, frate!

Pe 11 martie 2011, în timp ce Criza Economică bântuia Bătrânul Continent, Japonia a fost lovită de un cutremur cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter, urmat de un tsunami devastator. Ţara Soarelui Răsare a intrat în colaps...regiuni întregi au trebuit reconstruite aproape din nimic.

 Un an mai târziu, Europa încă se scufundă în recesiune iar Japonia se înalţă din cenuşă, ca o pasăre Phoenix. Apoi, o superputere de aproape 400 de mii de de kilometri pătraţi întinde o mână de ajutor unui gigant de 27 de ori mai mare ca ea...katana îţi ajută întotdeauna stăpânul. 

Greşit!

Japonia este o sabie. Tăioasă, elegantă, nemiloasă, onorabilă. 

Însă zona euro nu este un stăpîn şi în mod sigur, nu un samurai. Mi-aş fi dorit să fie aşa, însă nu este.Cum să-i ceri unei hiene să fie leu? Bă, mă leşi?? Asta mănâncă putreziciuni colcăind de viermi şi suge urina din nisip, doar ca să mai supravieţuiască o oră în plus. Însă averea unui samurai este demnitatea..iar când viaţa i-o răpeşte şi-o recâştigă prin moarte. Europa nu moare, băga-mi-aş picioarele-n el de hoit împuţit! Europa se târăşte ca un limbric! Intră în intestin, descompune căcatul şi se hrăneşte cum o putea mai bine.

Ca să mă exprim mai plastic, Japonia este o pastilă de  viagra, iar Europa doar o lupă. Ştii care este dezavantajul lupei? Măreşte, dar nu întăreşte! Niciodată, nici măcar o dată!

Mi-aş fi dorit să fiu samurai. Dacă eram..situaţia ar fi stat cu totul altfel.

 

Moartea era un cult, un refugiu, nu o odioşenie de care trebuie să te temi ca dracu' de tămâie. Ar fi fost singurul prieten care ştii că nu te părăseşte niciodată. Atunci când ţi-o luai în bot şi-ţi pierdeai ultima fărâmă de respect, ea te îmbrăţşa protector şi te lua în zbor spre alte lumi. Nu mai bune, nici mai rele...ci doar alte bătălii, un alt început.

Europa este creştină. România este creştină. Eu sunt creştin. Şi ce căcat am învăţat până acum? N-ai aripi, prietenii imaginari denotă demenţa - Îndură, frate...viaţa e un puroi infect, dar cărţile spun că Un Superman Cu Barbă  îţi pune bile albe dacă te ţii de nas şi o înghiţi cu gura plină; vei câştiga comori în cer. Keep going Johnnie Walker! We ride, we ride (apropos...n-ai voie în post şi de sărbători, că te pârleşte Focul Gheenei de-ţi sar capacele!)! Ihaaaaaaaaaaa...şi călăreţul se topeşte în apusul sângeriu. 

Cum să mă lupt cu asta? Fondul psihic mi-a fost întinat cu necurăţenii şi amăgiri! Orice aş face acum, răul a fost comis...Odată ce textul a fost dăltuit în piatră, cum îl mai pot şterge? Distrug lespedea şi sper să aducă alta la magazin?

Vreau doar să zbor.

Vreau să văd oceanul, nu să privesc o flegmă pe asfalt şi să-mi imaginez nesfârşitul. Vreau să ascult valurile, nu vuietul maşinilor; vreau să simt nisipul, nu mirosul prafului de pe caldarâm. Vreau să văd orizontul unindu-se cu luciul apei. Acolo, poate, cândva...

Niciodată nu am făcut ce am vrut. De ce? De ce ceapa mă-sii aş începe acum? Cu ce e mai diferit prezentul de trecut, sau de viitor? Toate trei coordonatele se unesc în acelaşi unic punct: eu.  

Ura! The king is dead, long live the king!

Pentru că

...fiecare clipă este un nou început, o nouă poveste. O altă primăvară.

Pink - Bridge of Light
    
  Asculta  mai multe  audio   soundtrack

Ştii...eu nu cred că în timpul acestei vieţi putem atinge Perfecţiunea Ideilor sau Fericirea eternă şi desăvârşită. Nu există "Acea" unică stare necurmată de ploi...ci se găseşte aici şi acum, se construieşte din picături - lucruri mărunte şi trecătoare, ca bobul de nisip al unei plaje bătute de vânt. Ca urmele fragile lăsate pe nisipurile mişcătoare...

Îţi doresc să descoperi sâmburele de frumuseţe care va transforma clipa prezentă într-o strălucire singulară, dar mereu diferită. O sclipire nouă, unică, întotdeauna continuă. Iar când nu vei mai găsi drumul spre ea, zâmbeşte şi priveşte universul înflorind din oglindă...

Să ai un Paşte liniştit şi vesel ca zborul unui fluture în soarele după-amiezii.

Constatare cu tâlc

Cu toţii căutăm ceva nedefinit, o fericire abstractă, fără formă palpabilă. Un absolut care să ne împlinească de-a pururi, un fel de sac plin cu bunătăţi, ce nu se goleşte niciodată. Uneori suntem atât de setaţi pe nişte coordonate neştiute, încât trecem pe lângă multe lucruri frumoase şi nici măcar nu le observăm; sau nu vrem să o facem, din simplul motiv că nu corespund cu ceea ce credeam/speram noi că ar fi. Nu vedem pădurea din cauza copacilor şi suntem dezamăgiţi de asta. 

Beton armat, să-mi trag palme...

Am păţit aşa când am văzut primul film 3D. 

Abia trecuse febra "Avatar", iar toată lumea numai 3d avea în gură. Şi eu nimc...sterp şi flasc ca puţa lu' Matusalem după înmormântare. Ba unde mai pui că de la o vreme începusem chiar să mă simt frustrat...apoi megafrustrat. Depresiv de-a dreptul, să-mi moară calul! O experienţă atât de simplă era lăudată de parcă dacă o penetrai deja păşeai pe Poarta Raiului unde te aştepta Sf. Petru să te pună-n băţ ditai sultanu' peste neamuri! Oriunde mă duceam, orice făceam, numai 3D auzeam! Mâncam 3D, auzeam stereo cu surround, apoi făceam conversia tridimensională (boxele mele-s un model mai vechi, mai de bătrânoci), dormeam 3D. Scoteam capul pe fereastră...3D! Plecam pân la magazinul din colţ să-mi refac rezerva de curpapir (băi nene, trăim vremuri căcăcioase, ce să-i faci!) şi era imposibil să nu dau măcar peste câţiva kinderi  care-şi povesteau la o şaormă ultimul film 3D urmărit!

Moamăăăăăăăăăă...mă simţeam ca un căţel d-ăla ce nu mai apucă ţâţa mă-sii, în timp ce restul o sugeau cu plescăituri pline de nesaţ. Azi aşa, mâine aşa, până mă prinde învârtoşarea şi mă apuc de ceva flotări ca să mă mulez mişto pe fotoliul cinematografului. Şi cum am atins caracteristicile dorite (c-apoi poate mi-o mai pica şi mie ceva prin pauze - n-oi fi eu chiar Hrithik Roshan, dar nici nu opresc copiii din creştere cu mecla din dotare, damn it!), BUFFF! Planton la mall, să-mi trăiască famelia! Rula "Transformers - Dark of the Moon". Sunt fan Bumblebee (cu tot cu Camaro-ul transformat), iar acum era şi 3D

...se putea o fericire mai mare ca asta? Pupa-ţi-aş tălpili tăle, Doamne, cum mi-.ai pus tu mâna-n cap şi ţi-ai binecuvântat robul netrebnic!

După 2 ore jumătate, eram dezamăgit. Nu mă înţelegeţi greşit, filmul a fost ok, mi-a plăcut enorm - mai ales de bunăciunea aia cu nume de trandafir gripat, care a fost prototip de zână în câteva secvenţe. Nu pot descrie ce i-aş fi făcut, că-i ditai postul şi îmi iau bilă neagră la Cartea Vieţii...e de ajuns să spun că  imaginaţia îmi ardea mai abitir ca o groapă plină cu napalm!

Gagica - strog, nu încape îndoială! Însă 3D-ul m-a decepţionat complet. Nu era aşa cum speram eu. Chiar dacă imaginea avea o calitate mult mai bună, foarte rar se vedeau diferenţele faţă de un fim tradiţional. Nu ştiu de ce îmi făcusem o idee că a treia dimensiune scoate planul în relief, pe sistem de hologramă; când de fapt, doar o adânceşte. Tot pe-acolo ar fi...dar clar, nu cum credeam eu. Să mai menţionez că am avut şi o lentilă a ochelarilor pătată? Pe tot parcursul filmului, am avut impresia supărătoare că ochiul stâng priveşte printr-un tifon căcat de muşte. Nasol pentru mine, nu?

Apoi, cineva m-a văzut amărât şi mi-a spus: Nu te întrista, bărbaţii-s cei mai fericiţi. Indiferent de ceea ce se întâmplă, tu eşti mai fericit decât o femeie; pentru că:

• Numele tău de familie rămâne neschimbat după căsătorie. 
• Garajul este al tău pe de-a-ntregul. 

• Planurile de nuntă se rezolvă de la sine.

• Ciocolata este doar o altă gustare.
• Poţi să devii preşedinte.
• Niciodată nu poţi să fii gravid. 
• Poţi purta un tricou alb într-un parc acvatic.
• Poţi SĂ NU porţi nici un tricou într-un parc acvatic. 
• Mecanicii de automobile îţi spun adevărul.
• Lumea întreagă este toaleta ta. Niciodată nu trebuie să conduci până la o altă staţie de benzină ca să cauţi o toaletă deoarece aceasta în care eşti este prea scârboasă.
• Nu trebuie să te opreşti să te gândeşti înspre ce parte trebuie să învârţi o piuliţă sau un şurub. 
• Acelaşi loc de muncă, salariu mai mare. 
• Ridurile adaugă caracter. 
• Oamenii nu se holbează niciodată la pieptul tău atunci când vorbeşti cu ei.
• Pantofii noi nu taie, jenează sau mutilează piciorul. 
• O singură dispoziţie sufletească mereu. 
• Conversaţiile telefonice se termină în exact 30 de secunde. 
• Ştii tot felul de lucruri despre tancuri. 
• O vacanţă de cinci zile necesită o singură valiză.
• Poţi să-ţi deschizi toate borcanele. 
• Eşti copleşit cu laude pentru cel mai mic act de gândire. 
• Dacă cineva uită să te invite, el sau ea mai poate încă fi prietenul tău. 
• Trei perechi de pantofi sunt mai mult decât suficiente. 
• Nu ai aproape niciodată probleme cu cureluşa de pantof în public. 
• Nu eşti capabil să vezi cute pe hainele tale. 
• Totul de pe faţa ta rămâne în culoarea originală. 
• Aceaşi freză ţine ani de zile, poate chiar decade. 
• Trebuie să-ţi razi doar faţa şi gâtul. 
• Te poţi juca cu jucării toată viaţa ta. 
• Burta de obicei îţi ascunde şoldurile mari. 
• Un portofel şi o pereche de pantofi de o singură culoare pentru toate sezoanele. 
• Poţi purta pantaloni scurţi, indiferent de cum îţi arată picioarele. 
• Eşti liber să-ţi laşi mustaţă.
• Poţi să faci cumpărăturile de Crăciun pentru 25 de rude în ziua de 24 decembrie în 25 de minute.   

M-am verificat de 2 ori şi cică-s bărbat...deci prin definiţie, se pune că-s şi fericit. Atâta că, uneori, sunt prea chior ca să văd asta.

P.S.: Mâine îmi iau ochelari. 3D, ca să fiu sigur că nu ratez nimic.
P.S. 2: În continuare nu pricep care-i faza cu 3D-ul.

Una dintr-un milion

Iar am început să postez doar prin intermediul imaginilor...asta e; trec printr-o perioadă mai lirică şi prefer caracterizarea indirectă a personajelor - cei care scriau ca Migu' pagini fără număr de comentarii după dictare deoarece nu se inventase decât o singură carte de eseuri literare în tot liceul, probabil ştiu despre ce vorbesc.

Însă, mi-am pierdut verva. M-am înmuiat.

Eram rece vârfu' Omu; ignorant ca obeliscul templului din Luxor, ridicat în cinstea lui Ra. Şi-apoi SPUF! mai flasc decât un prezervativ folosit. Eram o galeră de piraţi greoaie, butucănoasă, plină de gemete, scrâşniri de dinţi şi carii, apoi m-am transformat într-o copaie roz cu floricele şi zurgălăi, inundată de chiote bebeliforme. Dintr-o drujbă ruginită, ştirbă şi hârâitoare, am devenit un cuţitaş de unghieră cu moţonei şi sclipici. Eram flegmatic şi dur ca o bucată de gheaţă, apoi a răsărit soarele...fierbinte şi strălucitor. Idilic, desprins dintr-un univers pe care credeam că l-am pierdut undeva prin zorii istoriei. Alb şi orbitor, ca o promisiune de peste timp a Parcelor unui Infern al Izbăvirii. M-a învăluit în boarea lui de malahit cu miros de ghiocei, iar eu m-am topit, cuprins de uimire. Cristalele mi s-au lichefiat într-o destrăbălare nebună, atomii mi s-au desprins din chingile legăturilor ionice şi am început să mă scurg vijelios, ca un râu împins printr-o crevasă îngustă.

 Tudor Gheorghe - Au inebunit salcamii

Ce să mai zic? Sunt Dr. Jekyll şi Mr. Hide -  cazul clasic de personalitate multiplă, care denotă oleacă de labilitate psihică. Nasol pentru mine.

Nu-i vorbă, că devenisem plictisitor în rolul veşnicului nemulţumit. Schimbarea a fost bine-venită, doar că mi-am pierdut total controlul. Oscilez de la o extremă la alta ca acul vizezometrului unui dragster: 0-100 km/h în 0.9 secunde. Bang-BANG!



Iar acum veţi întreba: păi nu militai tu cu înfrigurare pentru echilibru? Nu aveai gura plină de raţiune şi expirtarea emoţiilor? Ba da...aşa făceam. Şi aveam dreptate. Diferenţa dintre animal şi fiinţă superioară o face doar intelectul, niciodată emoţia. Chiar şi un parameci zvâcneşte de bucurie dacă are un mediu propice pentru dezvoltare...dar în veci nu-şi va înţelege rolul în ecosistemul planetar. Om, brută; diferenţa stă într-o singură sclipire.

Iar eu am momente când nu-mi plătesc factura la "Electrica" şi-mi taie curentul...Am momente când sunt mai întunecat decât dosul unui cal cufurit! Nu-mi pot nega dualitatea, nu pot fi mereu zen. Pe hârtie totul e mai simplu, în pana mea! Dacă ştiu cum să o fac, îmi pot crea lumea după propriile dorinţe. O foaie albă poate deveni orice mă taie pe mine capul; e ca un cer cu nori, în care văd exact ce îmi doresc eu să văd...singura limită fiind propria imaginaţie. Deţin piesele de lego, tot ce am de făcut este să le asamblez.

În realitate e fix pe invers: trebuie s ămă descurc într-o lume deja existentă. Câteva elemente ale puzzle-ului le cunosc, altele îmi sunt complet străine şi trebuie să le caut. Unele le pot modifica, altele...mă obişnuiesc cu prezenţa lor nedorită şi mă chinui să le accept; pe altele nici nu le văd. Dar la final trebuie să alcătuiesc o imagine de ansamblu cât mai exactă.

Aşa că da...îmi doresc stabilitate; ştiu reţeta, dar nu o pot aplica mereu. Nu pot nega ceea ce sunt. Nu vă mai hliziţi atâta - se ştie că cel mai bun ginecolog n-are vagin! :p

Adesea vorbesc şi mă revolt împotriva percepţiei publice "femeie: spirituală, cultivată, suavă / bărbat: dobitoc primitiv, bestie îngălată". Resping teoria cu înverşunare, deşi în rugozitatea ei, are un sâmbure de adevăr:  unele femei sunt ireale de-a dreptul. Dar nu toate, cum spune gura satului...doar una dintr-un milion este perfectă. Chiar dacă râde sau plânge, te ceartă sau te alintă, te cheamă sau te goneşte, rămâne adorabilă  în desăvârşirea ei. Chiar de s-ar enerva şi ar înjura birjăreşte, o înţelegi - este tot o fiinţă din carne şi oase, o compoziţie chiaroscuro a Renaşterii. Se înfurie, ţipă, stă îmbufnată. Sau doar te priveşte în tăcere. Are o sumă de defecte...reprezintă un amestec inedit de sacru şi profan; tocmai de aceea este perfectă. 

Mi s-a sugerat că ar cam trebui să-mi cer scuze pentru ce am spus la un momentdat pe blog sau în particular. Mai ales în particular...în special pe blog, unde am lansat nişte simple idei în eter iar chelul şi-a pus mâna la chelie. Să nu te-apuce criza de râs? Dar nu e un lucru ruşinos, cu toţii avem cheliile noastre. Ne naştem cu ele sau le dobândim pe parcursul drumului, mai contează? Sunt ale noastre, să ne trăiască şi s-ajungem să le vedem cu nepoţei!
Am momente când îmi place să speculez detalii bine ţintite, dar suficient de generale încât să mă pot fofila printre ele la caz de ananghie. E un fel de "bate şaua, să priceapă iapa".  Sunt diabolic, sau ce? Muahahahahahaaaaaaaaaaaaa 

Nu-i frumos din partea mea să fac aşa ceva..însă la momentul acela, a fost singurul lucru pe care l-am putut efectua cu nişte rezultate decente. Se pune dacă aş spune că scopul scuză mijloacele? Sau că a trecut moda băieţilor buni şi acum se poartă neşimţiţii? Nu prea. Niciodată nu mi-a plăcut să mă înham la cârd şi e din ce în ce mai greu să fac asta, pe cuvânt de bătrânoc!
"Îmi complic existenţa, o fac cu pricepere, sunt specializat. Pot să iau orice lucru extrem de simplu şi să-l transform într-unul complicat", vorba doinei. Eu sunt...habar n-am, probabil un geniu pustiu, sau ceva; mă rog, mai mult pustiu :)) Sunt un antonim complet a orice ai căuta despre mine în dicţionar. Sau nu, frăţicule...eu sunt antiteza însăşi! Cum mă iei şi cum mă întorci, la aceeaşi concluzie ajungi: diametral opus cu termenul după care s-a scotocit. Eu sunt opoziţia. Sunt ca şvaiţerul; apetisant de-ţi lasă gura apă, dar când te apropii te încurci în găuri. Ptiu, să-mi bag, de la atâtea găuri se face curent, în puii mei! Mai închide şi tu un geam, ceva, că-mi băngăne creerii capului. Dar eu nu...şvaiterul n-are urechi. Nu-i de mirare că-s singur. Cine dracu' ar vrea să-l tragă aerul rece la articulaţii, gât sau eu ştiu ce altă zonă mai sensibilă?
Adeseori mă întreb dacă ar fi mai bine să rămân în spatele vitrinei pentru a păstra o iluzie, sau a o înlătura şi a pierde totul. De ce pălăria calului aş merita eu perfecţiunea?

Acestea fiind spuse: Na-na-na, marş la colţ, în genunchi pe coji de nucă! Penitenţă: 3 bice pe spinare înainte de culcare şi-o piuneză-n călcâi, la trezire! 

Iniţial mă gândeam să pun pun privirea de Puss în Boots, poate 'oi topi răceala.

Aş fi împletit şi un "Please forgive me - I know not what I do" cu iz de serenadă şi poate o scoteam la cap.

Da' unu de colo: "Nu, nu, nu...Să pui mâna să-ţi cer scuze pe blogosferă, că acolo făcuşi pocinogul!" - pe sistem "Aici, să vadă toată lumea!!". Pesemne mediul public ar da o mai mare greutate cuvintelor mele.

Bă, eşti prost? Intimitatea este ca sexul, ceapa mă-sii de treabă! În privat e mişto; relaxant, cu preludiu îndelung, şoapte de dragoste şi îmbrăţişări tandre. Dar în public, se transformă în prostituţie respingătoare. Ia chiloţii, na chiloţii -  haidi bă! Este adevărat că-ţi trebuie puţintică îndemânare şi niţeluş curaj să realizezi penetrarea, dar rodul muncii nu se compară cu alergătura depusă. Este ca şi cum te-ai zbate să-ţi cumperi macara ca să culegi un măr dintr-un copac mai înalt.

Tu, ciupalete-napoiat, s-a inventat scara!! La ce dracu' te scarpini pe după cap?

P.S.: ..."Cu toate astea n-am îndrăznit niciodată să complic o minune.

O minune e un lucru mult prea fragil, e cam tot ce se poate spune."

Sau poate că am îndrăznit...Dap. Cu siguranţă am făcut-o. Oare ce mai spune asta despre mine?

Dansul fluturilor

..sau despre cum poţi privi arta împletindu-se cu o picătură de sport.

Comentaci de profesie

...pentru că mi s-a pus pateul.

Zapînd printre siteurile de ştiri, am dat peste un articol foarte drăguţ. Titlul m-a acaparat, aşa că m-am pus pe lecturat: vreau din tot fundul fiinţei mele să aflu ce nu-i place unei femei să audă la prima întâlnire. Hai, frăţică, bagă! Că eu la prima întâlnire am fost Apocalipsa după Ioan, să-mi bag picioarele. O turmă de elefanţi într-un magazin de porţelanuri chinezeşti! Mi-ar prinde bne nişte sfaturi...
Nu-i vorbă, că am eu o mică idee despre cum se face; dar e articol scris de experţi în domeniu, damn it!! Şi la câte prostii făcui, aş avea nevoie de niscavai ajutor specializat:cămaşă cu mâneci lungi şi o cameră cu pereţi capitonaţi. :))

Aşa că l-am citit. Ce a ieşit, redau mai jos...

Faza e că de dimineaţă m-am trezit cu curu' sky high - adică "în slava ceriului", în limbajul neaoş - şi s-ar putea să deranjez din nou cu aprecierile mele - porcule ce sunt! La starea pe care o am, nici nu m-aş mira...mi s-a luat complet cu gentiltatea. Nu am pierdut-o complet, însă pentru o perioadă, prefer să nu o mai arăt aşa, tuturor - pe sistem "Aici, să vadă toată lumea!". Da' de ce să vadă? Sunt pudic! Mă roşesc ca o sfeclă de Paşti când mă scoţi în mulţime! Ia să nu mai ştie lumea prin ce trec eu...că şi dacă ştie, oricum nu-mi rezolvă problemele! (Prin urmare înghit nostalgia ce m-a chinuit toată dmineaţa, spre a mă înfăţişa în faţa voastră curat, parfumat şi plăcut uscat.)

Plus că uneori sufăr de sindromul comunicării defectuoase şi se înţelege fix pe invers ce vreau eu să zic. Dar nu mai contează: important e articolul. (pe care l-am şi comentat puţin...mă trecea tare, n-am avut ce să fac)

No, deci să-i dăm drumul!

Adevărat că nu o data ţi s-a întâmplat să-ţi muşti limba fiindcă ai scos pe gură (numai pe gură???) anumite lucruri total nepotrivite în fata unei femei? Dacă răspunsul este DA (Da, Da Da!!!), află că nu eşti singurul! (Pfiu! Mi s-a luat Casa Scânteii de pe aortă!) De altfel, e bine să vezi filmul în care a jucat Reese Witherspoon (aoleu, mămicule...m-am dat cu alifie la cur, dacă am început să mă comport după filme!) şi în care se povesteşte cum un bărbat cu care ea şi-a dat întâlnire (genul de blind date) i-a facut observaţie apropos de câteva greşeli gramaticale (e naşpa să faci observaţie, se interpretează drept mândrie. Însă, dacă bărbatul face greşeli gramaticale, este expediat pe motiv de incultură. De ce nu merge şi reciproca?). Întâlnirea a luat sfârşit în mai puţin de 10 minute. Aşadar, dacă eşti genul de bărbat care ar vrea să ştie cu exactitate ce nu le place femeilor, te invităm să parcurgi articolul de mai jos:

1. "Sânii tai sunt naturali sau sunt puşi?"

Bineînţeles că toată lumea te întelege; eşti bărbat şi dezbraci orice femeie doar din priviri (iar tu, autorule, eşti un idiot! Unde pana mea scrie că trebuie să dezbraci femeia din priviri dacă eşti bărbat? Obsedatule care eşti tu obsedat!). Şi nu e nimic în neregula cu asta (Serios! Zi să-ţi moară la intrare!!). Doar evită să faci orice comentariu de acest gen, fie că femeia respectivă poartă un sutien care face minuni sau şi-a facut o intervenţie chirurgicală, pur şi simplu nu întreba nimic legat de sânii lor. Femeile o vor lua drept grosolănie. 

Ghici ce? "Băiatul bun" este învechit; femeilor le plac grosolăniile! Iar când se îmbină şi cu o laudă...bagă mare!

Ca să o citez pe una: Vreau tandru şi câinesc!

2. "Am un fizic comparabil cu un Ferrari!"

Mda...şi vreau să te pătrund cum a pătrunns Luke în tauntaun. Asta-i replică de imbecili. Punem pariu că majoritatea divelor pică la faza asta? Cică e îndrăzneală. :))

Să nu râzi (prea târziu =)) ), dar orice barbat care încearcă să sublinieze că are un fizic mai eficient decât cel potrivit cu vârsta pe care o are va cădea în penibil (lauda e jenantă...se învaţă asta pe la 7 ani, sau ceva). Dacă în timp ce aşteptaţi amândoi cafeaua la bar tu te apuci să-i vorbeşti despre cât de des mergi la sala şi cât de bine lucrat eşti – şi deci, că semeni cu un Ferrari – ea nu va dori altceva decât să ajungă cât mai repede acasă.

Păi tocmai asta ziceam şi eu...ACASĂ vrea să ajungă! A.S.A.P.!

3. "Am experienţă îndelungată pe site-ul ăsta!"

Dacă vă întâlniţi în urma discuţiilor de pe un chat dedicat întâlnirilor, nu face niciodată o astfel de afirmaţie: o să pari neserios şi că ţi-ai dat o grămadă de întâlniri pe care nu le-ai finalizat cu o relaţie. Aşadar, ea te va lua din start drept un aventurier.

- Când mă întâlnesc cu cineva, totul începe din acel moment. Trecutul se numeşte aşa pentru că a trecut; de ce să dezgrop cadavrele? Şi totuşi, am făcut-o...pentru că am vrut să răspund sincer la o întrebare. Sau pentru că am vrut să descriu cadrul ce m-a determinat să iau anumite hotărâri. Ce să mai zic? Sunt esenţă de prost, uneori!

- Şi dacă ea e de pe site te pomeneşti că nu a testat nimic până la tine!  Vine floarea din grădină să aleagă mortu' satului...mă laşi cu tâmpeniile?

4. "Ce anume aştepţi de la o relatie? "

Nu întreba asta la prima întâlnire. Gândeşte-te că vă vedeţi pentru prima oara în viaţă. (Huuuuuuuuuuuuhhhhhhh...va mai fi şi o a doua oară? M-am blindat cu învăţămntele listei în vigoare! :) ). Păstrează conversaţia în jurul subiectelor uşoare şi plăcute (sunt un Spală-Varză uneori...pierd controlul asupra oratoriei. Ma bad.). Gândeşte-te cum te-ai simţi tu dacă ea te-ar întreba asta în aceleaşi circumstanţe (măgândesc; şi dacă o face, pe unde mai scot cămaşa?)… Nimănui nu-i place presiunea, fie barbat sau femeie.

Presiunea e stânjenitoare. Şi da, se aplică în ambele părţi. Viaţa-i curvă, ce pot să mai zic?

5. "Nu cred în casatorie!"

Calmează-te, nu e cazul să faci o asemenea afirmaţie la prima întâlnire, nici o femeie nu-şi va comanda rochia de mireasă prim dată când te vede (ba da, dacă te cheamă Brad Pitt). În plus, dacă tu îi şi transmiţi că nu eşti interesat de angajamente pe lungă durată, brusc îşi va pierde orice interes în ceea ce te priveste!

Ete căcat în băţ!! Faptul că nu te simţi apt de căsătorie nu înseamnă că nu vrei o relaţie de lungă durată. Plus că viitorul nu îl ştie nimeni - dincolo de o mizerie de act, este o nevoie emoţională (concepţie cu care am avut şi eu probleme; dar dacă până şi preşedintele reevaluează, eu de ce nu aş avea voie să o fac?).  Care în principiu se naşte cu travaliu, nu instant, ca iepurele din pălărie.

6. "Te sun eu… "

N-o spune doar din politeţe, că nici o femeie nu-ţi va înghiţi minciuna (depinde cât de înamorată e). Nu uita că faptele sunt mai grăitoare decât orice cuvânt, aşa că nu mai face această afirmatie, sun-o pur şi simplu, fără s-o mai avertizezi c-o faci.

Cea mai mare tortură din lume este aşteptarea unui lucru nesigur. Este ca picătura chizească, te macină secundă de secundă, te seacă de energie şi de voinţă. Taie-mă în bucăţi cu o lamă de ras folosită, smulge-mi unghiile, lipeşte-mi-le cu superglue şi smulge-mi-le din nou...pune-mă singur la o galeră, schingiuieşte-mă pe un pat de fier, înroşit în flăcările Gheenei...voi rezista. Sunt doar dureri fizice, trec în timp. Poţi să mă-neci într-un pahar cu apă, să mă calci cu tractoru' de-o mie de ori; să mă sfâşii cu dinţii şi-apoi să chem vântul (cum era melodia?)...Dar nu mă lăsa pradă tăcerii. Este un chin psihic, un supliciu spiritual ce mă modifică la nivel microcelular şi comportamental.

Aia - Lumina ta
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse

7. "Eşti atât de sexy!"

Chiar dacă o gândeşti cu adevarat, găseste altă modalitate de a-i face acest compliment (am găsit). Dacă o găseşti cu adevarat sexy, spune-i că are un păr frumos, un zâmbet minunat sau o rochie deosebită (scuze, nu m-a făcut mama stilist). Sexy se referă la sex, iar ea va gândi că tu ai in cap un singur lucru.

Eu n-am folosit niciodată cuvântul ăsta...dar am înţeles că prinde la public. Pentru toate există un început...hihihihihi

8. "Mi-am făcut vasectomie".

Şi în clasa a treia m-am julit la genunchi. Tre' să fii idiot să spui asa din prima secundă; însă nu mă pot abţine să nu întreb: dacă o spui, cum dracu' ai obţinut întâlnirea aia?

Chiar trebuie să te grăbeşti să-i dai o asemenea informaţie înca de la prima întâlnire? În cazul în care ea nu face nici o referire la faptul că vrea copii, atunci nu e cazul să deschizi atât de repede discuţia. O să creadă că te gândesti la sex fără prezervativ. Sau că vrei să-i fie clar că nu te interesează copiii.

9. "Am rămas prieten foarte bun cu fosta mea iubită/soţie." 

Ne bucurăm că nu duci o luptă de gherilă cu fosta ta soţie şi nu vă bateţi în instanţe pentru avere, dar crede-ne că n-o s-o faci fericită împărtăşindu-i acest lucru. Dimpotrivă, ea ar vrea să ştie că ţii lucrurile sub control şi că există anumite limite ale oricărei relaţii pe care ai avea-o cu fosta.

Am înţeles că trebuie să fii gentleman. DAR şi femeia este om, deci supus greşelii. Întrebare: dacă ea spune asta, ce ceapa mă-sii faci?Întreb pentru că n-am trecut prin situaţia asta şi aş vrea să fiu pregătit pentru toate posibilităţile. Ca înginer ce mă aflu, implementez oleacă de H.A.C.C.P. pe prima întâlnre - am stabilit pericolele, limitele de acţiune, punctele critice de comtrol, acum sunt la măsuri corective. Aşadar şi prin urmare, Nea' Cunoscător, completează răspunsul pe linia punctată!

 10. "Împărţim nota de plata?" 

Deci, şi dacă şi se pare cam scump localul şi n-ai nici o certitudine că te mai vezi cu doamna respectivă, un bărbat adevărat trebuie să plătească integral nota, măcar la prima întâlnire (corect). Oricare altă variantă e vecină cu grosolănia (vezi punctul 1). Pur şi simplu, aşa sunt făcute regulile bunelor maniere, fie că ţi se pare corect sau nu. 

(Sursa: yourtango.com)

Ei, de data aceasta îmi sună cunoscută chestiunea; de fapt, m-am cam aflat în ambele ipostaze... ce se pune că sunt? Bărbat adevărat în zilele cu soţ, marfă de contrabandă în rest?? Te momeneşti că acu' voi primi şi interdicţie la circulat pe străzi în weekend, ca maşinile de pe vremea lu' Ceauşescu...

Citeşte

...cuvintele din spatele literelor. Acultă dansul culorilor, descoperă secretul şoaptelor.
Un singur gând. O singură chemare.Un singur nume.



Închide ochii şi priveşte-n depărtări. Lasă-ţi sufletul să viseze.
Întinde mâna...




...SIMŢI?

Pilula de a doua zi

...Update la sucire

Mi s-a spus că am exagerat în reacţii. Probabil...când un râu se umflă, el vine năvalnic - nu curge ca la robinet. Oricum ar fi, mi se cam rupe. Totul e relativ: depinde cum înţelegi; ce înţelegi şi pe ce pui accentul.

În plus, am tratat vreo 4 filoane diferite. Sfârşitul rămâne deschis...

...Deşi la partea cu menstruaţia am fost uşor cam măgar - şi mi-a plăcut ipostaza. Iha!

P.S.: Provocarea la duel rămâne în picioare Numa' nu vă înghesuiţi aşa, că mai trebuie să şi respir
        PUSSIES! >:p

M-am sucit

Preludiu pentru "Finding Mrs. Right"

Cei ce au urechi de auzit - să audă:

"Dacă vrei să deschizi mintea altora, întâi trebuie ca propria ta minte să fie deschisă"

"Hello, I'm back! Missed me?"

De fapt nici nu am plecat...pentru o perioadă am schimbat tactica de postare. Mi s-a spus că vorbesc mult prea mult şi numa ce-mi zic? "Sunt în stare să lansez idei şi fără să scriu o căruţă de litere? Ia hai să vedem..." Şi am văzut. Nu ştiu ce a ieşit, cum s-a văzut din exterior, dar din interior mi-am demonstrat că pot. Mi se rupe cine şi ce a înţeles. Da' acuma gata...a-nţărcat bălaia! Şi-aşa îs nevorbit...m-am tâmpit să mă pedepsesc singur?

Frate, cine are răbdare să citească TOT ce scriu, o face. Cine nu, iuhuuuuuuuuu...e o lume atât de largă! Du-te şi aleargă în cerc pân' te plictiseşti! Eu voi scrie...mult, puţin, cât îmi vine în gâtu' mâinii! Şi dacă vreau să vorbesc, vorbesc pentru că am lucruri de spus. Îmi vine, asta e; îi dau drumu', nu mă mai abţin. Nu-s masochist să prelungesc chinul, să strâng din dinţi şi să rabd, chiar dacă ştiu că un anumit grad de durere sporeşte plăcerea - serios, am băgat intensiv nişte Kama Sutra şi fondul meu de cunoştinţe teoretice a suferit o upgradare masivă. Curăţenia de primavară, la dracu!! Se pune că-s în tendinţe??

No, acu' la practică e mai greu. Doritoare, ceva?

Aoleu, am uitat că-s tot singur! "Singur, atât de singur...simt dureri pe care nu mai pot să le-ndur" - vorba Talismanului de serviciu. Atâta că n-a nimerit persoana potrivită; nu ştiu pe unde le era mintea când au compus melodia, da' pe mine nu m-au luat în considerare. Durere? Hai, mă leşi? Eu fac scufundări zilnice în durere; înot în stil fluture cu reacţie, bat recordul olimpic la suta de metri bazin cu garduri. Păi mie mi se spunea "Junghi" când eram mai mic ("Junghi, iar ai venit p-aci?"); când văd durere o mestec şi-o scuip, de zici că-s Mărgelatu cu seminţele.

Uof, uof, măi, măi...şi cineva chiar mă întrebase de curând: "Auzi, ţie de ce ţi-e frică în viaţă?". "Mie??" - am întrebat candid. Adevărul e că mi-e teamă fix de singurătate. Atâta că, în papucii calului! Mă nasc singur, mor singur, mai contează ce e între?? Nu pot avea o existenţă dominată de angoase...teama este ucigaşul minţii. Singura cale de a o înfrânge este de a o înfrunta. Straight in the face, like a man.
Bă!! Cine-i acolo? Sunt eu - Singuratatea. Ia vino tăicuţă-ncoa, la o bere cu efect întârziat!

O singurătate - două singurătăţi. Genul: feminin. Mişto! Te pun capră  şi încercăm nişte împreunări din Carte! De nu ţi-o plăcea...să-mi zici mie "cuţu!"

Clar, aşa fac! M-am săturat de încercări şi tatonări. M-am săturat de toane şi mofturi. Da' stai niteluş, ce, eu nu pot avea nazuri? Păi ce dracu' o dăm atâta după deget?? De ce trebuie să mă comport mereu ca un paria ce se luptă să fie acceptat de societate? De ce trebuie să înghit mereu şi pe nemestecate orice capriciu? M-am săturat! Enough is enough! Sunt sătul să fiu socotit necorespunzător şi să mă chinui să mă îmbunătăţesc, doar pentru a fi respins că nu mi-a stat freaza cum se aşteptau cu toţii. Mă simt ca un Ferarri care e lăudat şi privit cu jind, dar care stă mereu în parcare, deşi se închiriază toate rablele din jurul meu. Ştiţi ce? Sunt sătul de complimente şi refuzuri! "DA, DA!! Dar totuşi nu...". Fă-mi un hatâr şi nu mă mai lăuda din gură; înjură-mă din suflet dacă ai vână-n tine...dacă nu, du-te-n mă-ta! Sunt autobot şi mă conduc singur! Sunt Lightning Mcqueen; să vedeţi ce ocheane mi-am tras în parbriz...n-am nevoie de şofer!
"Eşti fericit că am sunat?" Da, îmi pare bine...dar lumea se sună de peste 100 de ani! Nu sunt singurul de pe planetă care primeşte un telefon, la dracu! Nu te mai purta de parcă mi-ai făcut un favor...Stop doing me favors, damn it! Nimeni nu pricepe ce vreau, sunteţi prea chiori să vă daţi seama. O urlu în gura mare de pe primăria oraşului, dar tot nu ştiţi! Nu vă mai purtaţi de parcă aş fi eu de vină! Este o vorbă..."când mai mulţi îţi spun că eşti beat, te duci de te culci"; nu, nu, nu...voi sunteţi beţi, iar eu sunt cel treaz! S-a mai întâmplat şi altădată, am experienţă în situaţii de gen: când mai ieşeam cu colegii la câte-o terasă prin facultate, la întoarcere târam de ei spre casă, că eram singurul care se mai putea ţine pe picioare!!

Nu cerşesc nimic, la nimeni. Nu-s slugă, am dreptul la o alegere. Pot lupta! Ştiu să lupt! Am dovedit asta, chiar dacă nu am concurat niciodată pentru Mr. Universe. Am avut o perioadă când eram ţintuit la pat, cablat la 2 perfuzii deodată şi mâncam cu paiul; ridicam capul de pe pernă şi  în secunda următoare vomitam până mă înverzeam. Acum, după 1 oră de abdomene şi flotări nu-mi creşte pulsul mai mult ca după o plimbare lejeră în parc. Odată, mi s-a spus că nu voi mai fi capabil să merg în veci. Acum alerg kilometrul în 7 minute. Nu-i puţin...dar să mor io, nici mult nu e. M-am luptat cu lumea, m-am luptat cu mine însumi şi am câştigat. Aşa că scutiţi-mă cu "nu ştii" şi "nu faci" şi "nu eşti" şi "nu dregi"...nu-s un aspirator, pe care te decizi dacă îl iei sau nu de pe raftul magazinului. Am dreptul şi pot să aleg. 

Întotdeauna mi s-a spus că în viaţa reală nu-s ca pe blog. Greşit. Sau nu. Sunt aşa cum am chef să fiu, cum mi s-au aliniat planetele în ziua aceea. Blogul este un satelit al personalitaţii mele. O latură pe care o arăt mai rar  în realitate, e adevărat.

Chestia e că am avut o plăcere dementă de a fi "băiatul bun", săritorul care ajută pe toată lumea, oricînd, oriunde, oricum...ceea ce m-a încurcat enorm; în mediul virtual nu mă ajut decât pe mine.
Ştiţi vorba aia: "Bine faci, bine găseşti". Sau alta: "dacă împarţi dragoste, vei primi dragoste". Mamă, cât de infantil pot fi câteodată! Îmi vine să umblu cu magneţi pe cap, ca să-mi atrag creierii din cur - pe cuvânt!

Nu-s Mesia. Sunt un simplu om. Am o viaţă, chiar dacă nu e chiar socială. Am dorinţe, chiar dacă de cele mai multe ori mi le-am încălcat pentru îndeplinirea celor din jurul meu. Da' acuma, punct. S-o gătat stocul de altruism. M-am săturat să fiu câinele care râcâie la uşă, în speranţa că stăpânul va deschide şi îl va primi în casă. Pentru cei ce nu-nţelege, m-am născut ca să fiu rege. Am potenţial. Ştiu. Vreau. Pot. Eu sunt stăpânul, eu sunt jupânul. Şi am fost cel mai mare bou în viaţă când am ascultat de alte opinii - ceea ce înseamnă că da, ai avut dreptate. Intuiţia feminină m-a ghicit mai bine decât am crezut eu. (Plecăciuni). Trebuia doar să-mi dau seama de asta.

"Ştii...eşti nesigur".

Dacă m-a prins orbirea şi am intrat cu capu-n pereţi de câteva ori, iartă-mă că la următoarea întunecare a minţii îmi iau dracului un baston să pipăi înaintea mea şi să nu mai dau în gropi!

"Ştii...râzi cam mult, eşti neserios".

Ete ţâs Călină! O reacţie de moment nu denotă neapărat o caracteristică de caracter. Eu dacă te văd cu pantalonii pătaţi când eşti la menstruaţie, nu-ţi spun că eşti mizerabilă - deci taci. Se-ntâmplă-n puii mei!! Poate ţi s-a mişcat Tampaxul aiurea şi s-a scurs pe lângă! Poate nu am dormit bine; poate mă durea stomacul şi am acoperit crisparea cu orice am găsit la îndemână; sau poate pur şi simplu am fost fericit...atât de fericit încât nu a mai contat nimic altceva. De ce este atât de grav asta?? E adevărat că uneori mă las dus de euforie sau intenţionat dau  impresia că privesc lucrurile superficial...mai obosesc şi eu să-mi calculez fiecare milimetru de pas! Lasă-mă şi pe mine măcar cu asta, dacă tot nu am experimentat beţia - dacă se trezeşte vreuna să sară cu afirmaţii gen "nu eşti bărbat până nu te-mbeţi", pe cuvânt de nu-i sucesc gâtu' ca la porumbei!
Sau mă rog...m-am îmbătat cu senzaţii, nu cu alcool! Am voie să fac măcar asta? De ce e un capăt de lume?? Şi de ce mama pisicilor mă-sii trebuie să fiu judecat pentru asta??

"Care e tipologia ta feminină? Cum, n-ai aşa ceva? Înseamnă că nu ştii ce vrei"

Mda...iartă-mă că nu ies la agăţat cu lista de însuşiri în buzunar, ca şi cum aş merge la piaţă. Mi s-a spus că respect femeia; cred că da, aşa este. Sau poate nu? Chestia e că o consider un om, nu o achiziţie. De ce dracu' e greşită atitudinea asta??

Nu ştiu ce caut, ştiu doar când găsesc. Am găsit...dar dacă mă iei repede, nici măcar nu ştiu să răspund la întrebare. Nu am un şablon de categoririse a duduilor...deşi întotdeauna mi-au plăcut majoretele - "Save the cheerleader, save the world"; Mesia, nu?? Însă per ansamblu, aş fi imbecil să îmi propun explorarea canoanelor, din moment ce feminitatea e atât de diversă. E ca şi cum aş merge la Grădina Botanica şi aş căuta crizanteme ca alea din fundu' curţii. Bă, eşti prost?? Nu, eu am pretenţia că nu sunt. Neştiutor, poate; prost...niciodată, niciodată, niciodată, nici măcar o dată.
Uite, de exemplu, nu ştiu să agăţ. Am mai spus-o şi o repet: nu ştiu - poate pentru că acţiunea în sine mi se pare de căcat? Şi totuşi, ce-mi zic odată? N-oi crăpa, dacă încerc. Aşa că minteni dau "sărci" pe goagăl şi nimeresc...eeeeeeeeee...artaseducţiei.ro. Tare. Seducerea divei, presupunînd că e atât de cultivată încât să priceapă subtilităţile comportamentale. Sfaturi interesante...unele; o parte aplicam din instinct, mi se par logice şi de bun simţ. N-oi fi fost James Bond altoit cu  Michael Douglas, dar mă descurcam decent.
Învăţăminte de bună-creştere...Hehehe, habar n-aveam că s-a inventat manual pentru aşa ceva; ce ţi-e şi cu modernitatea asta! Altele...dă-i cu praf de mers, că faci umbră degeaba! Băi, deci părerea mea: dacă tu, ca fată, pici la vrăjeli tipizate şi replici macionăreşti decupate din filme, fă-mi un favor şi bagă un ocol când mă vezi în zare. Nu eşti o domnişoară care merită să fie complimentată, să-i fie aduse flori, să i se recite poezii...şi nici măcar una demnă de a primi o telegramă, d-apoi o scrisoare de dragoste. Zău că mă-ncurci la privire şi e limpede că nu te caut pe tine! Tu nu eşti unicat, eşti doar o piesă de serie. Un exemplar între stive. 

"Nu arăţi destul de matur, fă-ţi o schimbare de look, lasă-ţi barbă, ceva..."

Asta dovedeşte cât de ipocrită e afirmaţia "nu mă interesează cum arată, vreau doar să mă-nţeleagă".
Hahahahahaha...e la mintea unei oi bete că poţi să fii Einstein+Eminescu+Freud, că dacă laşi de dorit pe partea fizică o iei în mână cu viteza luminii. Nu numai bărbaţii se îndrăgostesc de ambalaj - cum citisem eu într-un studiu - ci şi femeile, că doar şi ele-s tot oameni. N-ai creat bărzăuni şi artificii când ai apărut la rampă, e o problemă de sistem. Ştii...brusc, s-a iscat o nepotrivire de caracter. Hai, mai las-o-n sânge, că-i biftec şi nu merge crocant! Dacă mai vroiai să-ţi cânte şi corul de cupidonei când m-ai văzut, pe cuvânt că veneam cu căştile la mine şi-ţi puneam s-asculţi Fanfara Statului Minor - cea a Statului Major era în permisie...
În altă ordine de idei: Îţi plac bărbaţii cu five o'clock shadow, nu te poţi căca în gustul omului. Dar nu-mi spune mie că nu-s matur, doar pentru că îmi las barbă până mă bărbieresc. Nu ştiu ce părere ai tu despre maturitate, dar mi-e destul de clar că ea nu stă în nişte foliculi crescuţi pe faţă. Dacă îmi trăzneşte mie, pot să ies pe stradă cu o pereche de boxeri pe cap şi cu cizme de cauciuc în picioare, că asta denotă în cel mai rău caz nebunie, iar în cel mai bun o simplă excentricitate. Niciodată imaturitate.  

Bottom line, că m-am lungit destul: m-am reevaluat. Indiferent de ce ar spune oricine, eu ştiu ce vreau. Niciodată nu am fost mai sigur ca acum.

Ozone - Despre tine
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Şi pentru că am dreptul la alegere, pentru că ştiu unde vreau să ajung şi pentru că nu mă voi da bătut decât atunci când voi realiza că pur şi simplu nu mai merită să mă agit, unific toate persoanele pe care le-am întâlnit în viaţa asta într-o singură făptură metafizică şi întreb apăsat - chiar dacă ştiu că de obicei cauţi într-un partener calităţile pe care ai vrea să le atingi tu:

Dacă eu sunt nesigur şi e nasol, tu cum eşti, când oscilezi în atitudine ca pendula ceasului de perete? Dacă eu nu-s hotărât şi dă ca porcul, tu cât de categorică şi rapidă eşti în hotărâri? Dacă eu am o comportament multilateral dezvoltat şi e de căcat, cam cât de tipizat reacţionezi tu în toate aspectele vieţii?

P.S.: Nu aştept răspunsuri, ştiu că nu le voi primi niciodată. Deşi ar fi fost interesant un duel de idei..
En garde!