Mi s-a spus
că am exagerat în reacţii. Probabil...când un râu se umflă, el vine
năvalnic - nu curge ca la robinet. Oricum ar fi, mi se cam rupe. Totul e
relativ: depinde cum înţelegi; ce înţelegi şi pe ce pui accentul.
În plus, am tratat vreo 4
filoane diferite. Sfârşitul rămâne deschis...
...Deşi la partea cu menstruaţia am fost uşor cam măgar - şi mi-a plăcut ipostaza. Iha!
P.S.: Provocarea la duel rămâne în picioare Numa' nu vă înghesuiţi aşa, că mai trebuie să şi respir
PUSSIES! >:p
"Dacă vrei să deschizi mintea altora, întâi trebuie ca propria ta minte să fie deschisă"
"Hello, I'm back! Missed me?"
De fapt nici nu am plecat...pentru o perioadă am schimbat tactica de postare. Mi s-a spus că vorbesc mult prea mult şi numa ce-mi zic? "Sunt în stare să lansez idei şi fără să scriu o căruţă de litere? Ia hai să vedem..."
Şi am văzut. Nu ştiu ce a ieşit, cum s-a văzut din exterior, dar din interior mi-am demonstrat că pot. Mi se rupe cine şi ce a înţeles. Da' acuma gata...a-nţărcat bălaia! Şi-aşa îs nevorbit...m-am tâmpit să mă pedepsesc singur?
Frate, cine are răbdare să citească TOT ce scriu, o face. Cine nu, iuhuuuuuuuuu...e o lume atât de largă! Du-te şi aleargă în cerc pân' te plictiseşti! Eu voi scrie...mult, puţin, cât îmi vine în gâtu' mâinii! Şi dacă vreau să vorbesc, vorbesc pentru că am lucruri de spus. Îmi vine, asta e; îi dau drumu', nu mă mai abţin. Nu-s masochist să prelungesc chinul, să strâng din dinţi şi să rabd, chiar dacă ştiu că un anumit grad de durere sporeşte plăcerea - serios, am băgat intensiv nişte Kama Sutra şi fondul meu de cunoştinţe teoretice a suferit o upgradare masivă. Curăţenia de primavară, la dracu!! Se pune că-s în tendinţe??
No, acu' la practică e mai greu. Doritoare, ceva?
Aoleu, am uitat că-s tot singur! "Singur, atât de singur...simt dureri pe care nu mai pot să le-ndur" - vorba Talismanului de serviciu. Atâta că n-a nimerit persoana potrivită; nu ştiu pe unde le era mintea când au compus melodia, da' pe mine nu m-au luat în considerare. Durere? Hai, mă leşi? Eu fac scufundări zilnice în durere; înot în stil fluture cu reacţie, bat recordul olimpic la suta de metri bazin cu garduri. Păi mie mi se spunea "Junghi" când eram mai mic ("Junghi, iar ai venit p-aci?"); când văd durere o mestec şi-o scuip, de zici că-s Mărgelatu cu seminţele.
Uof, uof, măi, măi...şi cineva chiar mă întrebase de curând: "Auzi, ţie de ce ţi-e frică în viaţă?". "Mie??" - am întrebat candid. Adevărul e că mi-e teamă fix de singurătate. Atâta că, în papucii calului! Mă nasc singur, mor singur, mai contează ce e între?? Nu pot avea o existenţă dominată de angoase...teama este ucigaşul minţii. Singura cale de a o înfrânge este de a o înfrunta. Straight in the face, like a man.
Bă!! Cine-i acolo? Sunt eu - Singuratatea. Ia vino tăicuţă-ncoa, la o bere cu efect întârziat!
O singurătate - două singurătăţi. Genul: feminin. Mişto! Te pun capră şi încercăm nişte împreunări din Carte! De nu ţi-o plăcea...să-mi zici mie "cuţu!"
Clar, aşa fac! M-am săturat de încercări şi tatonări. M-am săturat de toane şi mofturi. Da' stai niteluş, ce, eu nu pot avea nazuri? Păi ce dracu' o dăm atâta după deget?? De ce trebuie să mă comport mereu ca un paria ce se luptă să fie acceptat de societate? De ce trebuie să înghit mereu şi pe nemestecate orice capriciu? M-am săturat! Enough is enough! Sunt sătul să fiu socotit necorespunzător şi să mă chinui să mă îmbunătăţesc, doar pentru a fi respins că nu mi-a stat freaza cum se aşteptau cu toţii. Mă simt ca un Ferarri care e lăudat şi privit cu jind, dar care stă mereu în parcare, deşi se închiriază toate rablele din jurul meu. Ştiţi ce? Sunt sătul de complimente şi refuzuri! "DA, DA!! Dar totuşi nu...". Fă-mi un hatâr şi nu mă mai lăuda din gură; înjură-mă din suflet dacă ai vână-n tine...dacă nu, du-te-n mă-ta! Sunt autobot şi mă conduc singur! Sunt Lightning Mcqueen; să vedeţi ce ocheane mi-am tras în parbriz...n-am nevoie de şofer!
"Eşti fericit că am sunat?" Da, îmi pare bine...dar lumea se sună de peste 100 de ani! Nu sunt singurul de pe planetă care primeşte un telefon, la dracu! Nu te mai purta de parcă mi-ai făcut un favor...Stop doing me favors, damn it! Nimeni nu pricepe ce vreau, sunteţi prea chiori să vă daţi seama. O urlu în gura mare de pe primăria oraşului, dar tot nu ştiţi! Nu vă mai purtaţi de parcă aş fi eu de vină! Este o vorbă..."când mai mulţi îţi spun că eşti beat, te duci de te culci"; nu, nu, nu...voi sunteţi beţi, iar eu sunt cel treaz! S-a mai întâmplat şi altădată, am experienţă în situaţii de gen: când mai ieşeam cu colegii la câte-o terasă prin facultate, la întoarcere târam de ei spre casă, că eram singurul care se mai putea ţine pe picioare!!
Nu cerşesc nimic, la nimeni. Nu-s slugă, am dreptul la o alegere. Pot lupta! Ştiu să lupt! Am dovedit asta, chiar dacă nu am concurat niciodată pentru Mr. Universe. Am avut o perioadă când eram ţintuit la pat, cablat la 2 perfuzii deodată şi mâncam cu paiul; ridicam capul de pe pernă şi în secunda următoare vomitam până mă înverzeam. Acum, după 1 oră de abdomene şi flotări nu-mi creşte pulsul mai mult ca după o plimbare lejeră în parc. Odată, mi s-a spus că nu voi mai fi capabil să merg în veci. Acum alerg kilometrul în 7 minute. Nu-i puţin...dar să mor io, nici mult nu e. M-am luptat cu lumea, m-am luptat cu mine însumi şi am câştigat. Aşa că scutiţi-mă cu "nu ştii" şi "nu faci" şi "nu eşti" şi "nu dregi"...nu-s un aspirator, pe care te decizi dacă îl iei sau nu de pe raftul magazinului.
Am dreptul şi pot să aleg.
Întotdeauna mi s-a spus că în viaţa reală nu-s ca pe blog. Greşit. Sau nu. Sunt aşa cum am chef să fiu, cum mi s-au aliniat planetele în ziua aceea. Blogul este un satelit al personalitaţii mele. O latură pe care o arăt mai rar în realitate, e adevărat.
Chestia e că am avut o plăcere dementă de a fi "băiatul bun", săritorul care ajută pe toată lumea, oricînd, oriunde, oricum...ceea ce m-a încurcat enorm; în mediul virtual nu mă ajut decât pe mine.
Ştiţi vorba aia: "Bine faci, bine găseşti". Sau alta: "dacă împarţi dragoste, vei primi dragoste". Mamă, cât de infantil pot fi câteodată! Îmi vine să umblu cu magneţi pe cap, ca să-mi atrag creierii din cur - pe cuvânt!
Nu-s Mesia. Sunt un simplu om. Am o viaţă, chiar dacă nu e chiar socială. Am dorinţe, chiar dacă de cele mai multe ori mi le-am încălcat pentru îndeplinirea celor din jurul meu.
Da' acuma, punct. S-o gătat stocul de altruism. M-am săturat să fiu câinele care râcâie la uşă, în speranţa că stăpânul va deschide şi îl va primi în casă. Pentru cei ce nu-nţelege, m-am născut ca să fiu rege. Am potenţial. Ştiu. Vreau. Pot. Eu sunt stăpânul, eu sunt jupânul. Şi am fost cel mai mare bou în viaţă când am ascultat de alte opinii - ceea ce înseamnă că da, ai avut dreptate. Intuiţia feminină m-a ghicit mai bine decât am crezut eu. (Plecăciuni). Trebuia doar să-mi dau seama de asta.
"Ştii...eşti nesigur".
Dacă m-a prins orbirea şi am intrat cu capu-n pereţi de câteva ori, iartă-mă că la următoarea întunecare a minţii îmi iau dracului un baston să pipăi înaintea mea şi să nu mai dau în gropi!
"Ştii...râzi cam mult, eşti neserios".
Ete ţâs Călină! O reacţie de moment nu denotă neapărat o caracteristică de caracter. Eu dacă te văd cu pantalonii pătaţi când eşti la menstruaţie, nu-ţi spun că eşti mizerabilă - deci taci. Se-ntâmplă-n puii mei!! Poate ţi s-a mişcat Tampaxul aiurea şi s-a scurs pe lângă! Poate nu am dormit bine; poate mă durea stomacul şi am acoperit crisparea cu orice am găsit la îndemână; sau poate pur şi simplu am fost fericit...atât de fericit încât nu a mai contat nimic altceva. De ce este atât de grav asta?? E adevărat că uneori mă las dus de euforie sau intenţionat dau impresia că privesc lucrurile superficial...mai obosesc şi eu să-mi calculez fiecare milimetru de pas! Lasă-mă şi pe mine măcar cu asta, dacă tot nu am experimentat beţia - dacă se trezeşte vreuna să sară cu afirmaţii gen "nu eşti bărbat până nu te-mbeţi", pe cuvânt de nu-i sucesc gâtu' ca la porumbei!
Sau mă rog...m-am îmbătat cu senzaţii, nu cu alcool! Am voie să fac măcar asta? De ce e un capăt de lume?? Şi de ce mama pisicilor mă-sii trebuie să fiu judecat pentru asta??
"Care e tipologia ta feminină? Cum, n-ai aşa ceva? Înseamnă că nu ştii ce vrei"
Mda...iartă-mă că nu ies la agăţat cu lista de însuşiri în buzunar, ca şi cum aş merge la piaţă. Mi s-a spus că respect femeia; cred că da, aşa este. Sau poate nu? Chestia e că o consider un om, nu o achiziţie. De ce dracu' e greşită atitudinea asta??
Nu ştiu ce caut, ştiu doar când găsesc. Am găsit...dar dacă mă iei repede, nici măcar nu ştiu să răspund la întrebare. Nu am un şablon de categoririse a duduilor...deşi întotdeauna mi-au plăcut majoretele - "Save the cheerleader, save the world"; Mesia, nu?? Însă per ansamblu, aş fi imbecil să îmi propun explorarea canoanelor, din moment ce feminitatea e atât de diversă. E ca şi cum aş merge la Grădina Botanica şi aş căuta crizanteme ca alea din fundu' curţii. Bă, eşti prost?? Nu, eu am pretenţia că nu sunt. Neştiutor, poate; prost...niciodată, niciodată, niciodată, nici măcar o dată.
Uite, de exemplu, nu ştiu să agăţ. Am mai spus-o şi o repet: nu ştiu - poate pentru că acţiunea în sine mi se pare de căcat? Şi totuşi, ce-mi zic odată? N-oi crăpa, dacă încerc. Aşa că minteni dau "sărci" pe goagăl şi nimeresc...eeeeeeeeee...artaseducţiei.ro. Tare. Seducerea divei, presupunînd că e atât de cultivată încât să priceapă subtilităţile comportamentale. Sfaturi interesante...unele; o parte aplicam din instinct, mi se par logice şi de bun simţ. N-oi fi fost James Bond altoit cu Michael Douglas, dar mă descurcam decent.
Învăţăminte de bună-creştere...Hehehe, habar n-aveam că s-a inventat manual pentru aşa ceva; ce ţi-e şi cu modernitatea asta! Altele...dă-i cu praf de mers, că faci umbră degeaba! Băi, deci părerea mea: dacă tu, ca fată, pici la vrăjeli tipizate şi replici macionăreşti decupate din filme, fă-mi un favor şi bagă un ocol când mă vezi în zare. Nu eşti o domnişoară care merită să fie complimentată, să-i fie aduse flori, să i se recite poezii...şi nici măcar una demnă de a primi o telegramă, d-apoi o scrisoare de dragoste. Zău că mă-ncurci la privire şi e limpede că nu te caut pe tine! Tu nu eşti unicat, eşti doar o piesă de serie. Un exemplar între stive.
"Nu arăţi destul de matur, fă-ţi o schimbare de look, lasă-ţi barbă, ceva..."
Asta dovedeşte cât de ipocrită e afirmaţia "nu mă interesează cum arată, vreau doar să mă-nţeleagă".
Hahahahahaha...e la mintea unei oi bete că poţi să fii Einstein+Eminescu+Freud, că dacă laşi de dorit pe partea fizică o iei în mână cu viteza luminii. Nu numai bărbaţii se îndrăgostesc de ambalaj - cum citisem eu într-un studiu - ci şi femeile, că doar şi ele-s tot oameni. N-ai creat bărzăuni şi artificii când ai apărut la rampă, e o problemă de sistem. Ştii...brusc, s-a iscat o nepotrivire de caracter. Hai, mai las-o-n sânge, că-i biftec şi nu merge crocant! Dacă mai vroiai să-ţi cânte şi corul de cupidonei când m-ai văzut, pe cuvânt că veneam cu căştile la mine şi-ţi puneam s-asculţi Fanfara Statului Minor - cea a Statului Major era în permisie...
În altă ordine de idei: Îţi plac bărbaţii cu five o'clock shadow, nu te poţi căca în gustul omului. Dar nu-mi spune mie că nu-s matur, doar pentru că îmi las barbă până mă bărbieresc. Nu ştiu ce părere ai tu despre maturitate, dar mi-e destul de clar că ea nu stă în nişte foliculi crescuţi pe faţă. Dacă îmi trăzneşte mie, pot să ies pe stradă cu o pereche de boxeri pe cap şi cu cizme de cauciuc în picioare, că asta denotă în cel mai rău caz nebunie, iar în cel mai bun o simplă excentricitate. Niciodată imaturitate.
Bottom line, că m-am lungit destul: m-am reevaluat. Indiferent de ce ar spune oricine, eu ştiu ce vreau. Niciodată nu am fost mai sigur ca acum.
Şi pentru că am dreptul la alegere, pentru că ştiu unde vreau să ajung şi pentru că nu mă voi da bătut decât atunci când voi realiza că pur şi simplu nu mai merită să mă agit, unific toate persoanele pe care le-am întâlnit în viaţa asta într-o singură făptură metafizică şi întreb apăsat - chiar dacă ştiu că de obicei cauţi într-un partener calităţile pe care ai vrea să le atingi tu:
Dacă eu sunt nesigur şi e nasol, tu cum eşti, când oscilezi în atitudine ca pendula ceasului de perete? Dacă eu nu-s hotărât şi dă ca porcul, tu cât de categorică şi rapidă eşti în hotărâri? Dacă eu am o comportament multilateral dezvoltat şi e de căcat, cam cât de tipizat reacţionezi tu în toate aspectele vieţii?
P.S.: Nu aştept răspunsuri, ştiu că nu le voi primi niciodată. Deşi ar fi fost interesant un duel de idei..
En garde!
"...este un miracol de contradicţii divine" - cum ar spune Jules Michelet
...sau o zână cu cap de Darth Vader - cum ar spune un fan Star Wars (probabil acelaşi care vroia să pătrundă-ntr-o femeie ca supozitorul prin rozetă, cheia în broască, sau Luke în tauntaun)
...este ceea ce este. Eşti ceea ce eşti. Fata din Vis...pentru că "frumosul, esteticul abia se lasă definit."
Să ai o primăvară...un an...o viaţă luminată de focul unor ochi verzi veseli şi zâmbitori, nu adumbriţi şi trişti.
Toată lumea a auzit de "Masacrul din coafor"...surdo-mut-orb-ciung-şchiop-retardat de erai şi tot te intersectai cu subiectul, măcar din greşeală. Cum dracu să nu o faci? Vuieşte încontinuu toată ţara despre asta, de când s-a auzit despre întâmplare. Şi tare mi-e teamă că încă va mai vui...mă aşteaptă o plictiseală crâncenă! Minut de minut, secundă de secundă, cel puţin o săptămână de acum încolo se va analiza un căcat până la nivel de atom constituent, doar pentru a se afla nimic. Ce dracu e atât de complicat? Un dement a intrat într-un coafor şi s-a apucat să tragă aiurea, nervos că l-a lăsat nevasta. Ce paloşu' zmeului e de analizat?
De fapt, este...mă pripesc în judecat aiurea. Am doar o întrebare: dacă la fetelea ăsta îi bâţâia capu' de ură pe consoartă, ce dracu a avut cu ceilalţi clienţi? Înţeleg nevoia de răzbunare. E un sentiment uman, năvalnic, pur - poate printre singurele simţâmânte de care eşti sigur că e real. Ura, furia, răzbunarea, sunt ca un incendiu într-o căpiţă de fân: mistuie tot, pretind tot, se cer satisfăcute, ca să nu-ţi distrugă creerii.
Dar toate se fac cu un rost, nu te superi ca văcaru' pe sat. Bă, te-a lăsat tuta? Rupe-i capu', calc-o în picioare, fă-o franjuri! Descarcă-i în faţă 3 încărcătoare pline ochi, dacă aşa crezi tu că rezolvi problema. Da' cu ce era vinovată casiera? Sau restul clienţilor? Aici nu mai înţeleg...
Nu-mi place să mă autocitez, dar spuneam nu de mult că dincolo de existenţa tembelilor pe planetă, mă înspăimântă cel mai mult acceptarea lor. Adularea lor. Transformarea lor într-un model de dorit, ca apoi fufa să facă pe virgina, după ce s-a săturat de lărgit toate găurile posibile. "Aaaa...păi n-am ştiut...". Hai, să mori tu! Da' când l-ai luat nu ai văzut că-i descreierat? Nu era niţeluş cam golan? Poate tulburător de nesimţit? Violent incipient?
Aaaa...atunci era bun...adică era băiat rău, dar era bun. Teribilist. Cu opulenţa mare. Na, ia de înghite opulenţă, dacă eşti proastă!
Deci eu mor cu ipocrizia. Mi se face rău în preajma ei. Văd roşu înaintea ochilor. Mi se urcă presiunea şi-mi sar supapele ca la un cazan supraîncălzit! Îmi şuieră neuronii! Numai ieri ce mă navigam pe internet şi m-am lovit de o idioţenie forumistă. Evită şi tu...right! Frate, mi s-a proptit în faţa, n-am avut ce face şi am intrat în ea cu toată viteza! Uaaa, ce urăsc forumurile...nu credeam ce se spune, aşa că o vreme am încercat. Băi, ce-i acolo...pepinieră de imbecli! Arunci acul şi nu cade pe o persoană normală la mansardă! Mamăăăă, cică hai să ne socializăm; şi se discută numai infantilităţi d-alea de grupa pregătitoare...adică da, pe la un 3 ani, merge. Dar să stai tu în chinurile meditaţiei de la 15 ani în sus, să te întrebi ce e ura, ce e dragostea, ce e lacrima, ce e prietenia, ce e refuzul, ce e femeia, ce e Mama Dracu de întrebări, că mi se usucă materia cenuşie ca o flegmă pe o plită încinsă la roşu!
No, şi cum spuneam, eu am încercat să evit. Doar că nu s-a mai putut şi am luat-o în plin: o fecioară (aşa am crezut iniţial...deşi habar nu aveam când e născută) se întreba fremâtînd de puritate cam cât la sută din sufletul unei fete contează pentru un băiat, mascul potent? Hmm...păi cam în aceeaşi proporţie în care sufletul unui băiat contează pentru o fată? Da...ştiu clişeul...aia vrea dracu s-o pieptăne, doar iubire si sinceritate şi înţelegere...până în faţa cazului concret, când brusc, mai vrea ceva. Singurul lucru care acoperă totul, orice hibă. Vorba cântecului: dacă ai bani şi sculă tare, cânţi în gât pe orşicare.
Aşa, ce spuneam? A, de suava fecioriţă. I-am întors întrebarea, cu scârbă nemărginită. A răspuns, senină, că pentru ea nu contează sufletul. Tare, să-mi sară ochii! De ce? Pentru că în realitate, are dreptate. În realitate, nu contează ce simţi, cu atât mai puţin sufletul. În realitate, dacă pui suflet în ceva, eşti mâncat. Hoit pentru ciori. Trebuie doar să ştii. "Il faut savoir", cum a spus Aznavour.
Şi încă ceva: nu este de ajuns doar să ştii. Trebuie să fii în stare să aplici ce ştii. Aici e tot şpilu'.
Tocmai d-aia zâna îşi găseşte un dezaxat care îi ia minţile cu o zgardă lucitoare. O pleată în vânt, tupeu porcin, şmecherie de căcat moţat sau eu ştiu ce alte mizerii dătătoare de beculiri la simţuri...deci îl serveşte cald şi cu bucurie.
Mai contează că îi umflă ochii, sau c-o lucrează ca pe fasole?? Că se comportă cu ea exact aşa cum merită, ca cu o pungă de snacksuri cu care îţi satisfaci foamea şi o arunci la coş? Nu mai contează...gândim pozitiv: poate îl loveşte canceru' pe bou şi moare în chinuri.
Sau poate, după câţiva ani, intră într-un coafor şi-i dă dalbei lăcrămioare nişte aersiri la creieri, ca să nu se încingă prea tare la gândire. Şi poate, în drum spre locul căsăpirii se mai dedulceşte şi la niscavai clienţi, care au comis oribila crimă de a se freza la căpău.
Ce-mi place lumea în care trăiesc! Cum să n-o iubeşti? Când te uiţi aşa la ea, rustică şi îmapoiată, cum să n-o iubeşti?
La mai mare! Hip-hip URA!!!!!
" I'm free as a bird...I don't depend on nobody and nobody depends on me... My life's my own. But I don't have peace of mind. And if you don't have that, you've got nothing. So... what's the answer? That's what I keep asking myself. What's it all about? You know what I mean? "
Ştiu că a trecut Valentinu' şi Dragobetu', dar am rămas setat pe feeling in love, i'm in love, deep in love - cum zice doina; plus am găsit o declaraţe de dragoste betoan-armat cu geam securizat...nu o pot lăsa necomentată. Mai ales când dragostea - febleţea mea - se împleteşte ca lanţurile organice ale ADNului (în dublu helix, pentru necunoscători) cu Star Warsul - cealaltă febleţe a mea. Deci pfuai de mine, nu se poate aşa ceva! Viaţa mi se scurge bivalent, sensul ei a fi gravitează în jurul a 2 puncte de interes primordial: dragoste şi Star Wars! Fantezia mea de căpătâi e să le îmbin ca într-un sandwich: visez să fac dragoste cu Forţa. C-apoi, vorba 'ceea: Dac-o freci cu bucurie, imposibil să nu-nvie..."The Force is strong in this one".
No, deci unde rămăsesem? Aaaa...la comentarii! Hai, că-s încălzit...numa ieri ce o bălăcăream pe una care se dădea şi ea în bărci trendy că a văzut Star Wars 3D, da' s-a nemulţumit mititica deoarece nu a apărut şi "ăla micu de respira greu" în peliculă. Ceea ce nici nu avea cum să apară...în primul rând era "ăla NEGRU de respira greu", iar în al doilea rând să pui o aşa idioţenie de întrebare e ca şi cum ai băga un ou la microunde şi te-ai îmbufna că nu iese pui cu borcanu-n cur. Foarte tare!
Pe scurt: Să-i dăm drunul!
În mare, traducerea ar suna cam aşa:
"Mi-ai cerut să nu mai scriu astfel de scrisori, pentru că nu vor schimba lucrurile dintre noi. Dar nu pot Jessica...pur şi simplu nu te pot lăsa să pleci. Nici chiar Darth Vader, un Lord Sith, nu şi-a putut lăsa fiul să moară, la finalul Întoarcerii lui Jedi.
Jessica, tu mă faci să mă simt în siguranţă şi-n călduri. Vreau să intru în tine aşa cum Luke Skywalker s-a târât în interiorul tauntaunului său, pentru a se apăra de frigul artic al planetei Hoth - locul unde era ascunsă Baza Rebelă"
Înainte de toate cele: Frate, tu faci prospecţiuni geologice sau vrei s-o fugări pe gagică?
În rest, foarte tare declaraţia..se vede că eul poetic al poetului lucrează peste program; cu o observaţie: să-ţi compari iubita cu tauntaun-ul dă ca o balegă pe-un crin. Păi creatura asta era ca o cămilă, în puii mei! O dihanie lăţoasă, care rage şi pute. Eşti prost la cap, sau vorbeşti din auzenii?? Ori te-a lăsat inspiraţia, ori n-ai văzut toată seria SW...nu puteai şi tu să spuni "Scumpi, eşti elegantă ca un...kaminoan"? Nu erau nici ăia fotomodei în extaz, Brazi Piţi ai Inelului Exterior, da' măcar erau supli, în papucii calului! Ori, cum sexu' mişto are obsesia cu greutatea...te debarasai de clişeul "dragostea mea va ţine până vei reuşi să duci un bulgăre de zăpadă pe soare" şi-o puneai şi tu de-un compliment bunicel.
Ca să nu mai spun că sărmana animală, înainte de a-l apăra pe Luke de frig a fost încălecată, apoi spintecată şi eviscerată. Mişto...imaginea aceasta se potriveşte cu iubirea ca fundul mării cu rahatul înotătorului.
Doamne, ce idei au câte unii! Dar pe mine nu mă înspăimântă existenţa ăstora, că fiinţează pe planetă, respiră şi emană biogaz în atmosferă...ci faptul că s-a găsit una care chiar a stat cu un asemenea specimen. Deci...Wow!! Uite dovada că natura nu discriminează când mai dă câte-un rateu!
Şi atunci, la ce dracu' să îmi polarizez opţiunea superiorităţii speciei, să fiu feminist sau masculinist?
Aşa ce mă amuză când mai aud la câte unii cum se luptă să susţină rasa ariană din care fac parte...mă uit la ei, oamenii în toată firea şi se ceartă pe ideologii de grădiniţă!
P.S.: Când eram eu mic, lumea se alinta cu sentiment, nu aşa...jucărie! Ufff....Unde-s "pui"-urile de-altădată?
"Nu ştiu dacă vă uitaţi la desene animate. V-aş asocia cu unul din
personaje. Zâmbetul vă scoate din orice situaţie, reuşind să-i acapareze
pe cei din jur."
"O persoană tânără, pregătită profesional, dar puţin pesimistă"
"O persoană plăcută şi simpatică, glumeaţă. Baftă în viaţă!"
"Inteligent, puternic, plin de resurse"
"Dobândirea încrederii în forţe proprii îţi va aduce în viaţă exact ceea ce doreşti."
"Mult succes în viitor!"
"Să nu uiţi niciodată să zâmbeşti!"
"Fii realist dar nu uita să-ţi îndeplineşti visele"
"O persoană zâmbitoare"
"O persoană cu simţul umorului"
"Un visător. Nu renunţa la vise."
"Un băiat cu foarte mult bun simţ, cu simţul unorului, visător - chiar foarte visător, aş putea spune eu. Şi inteligent."
Astăzi este 29 februarie. O zi rară. Ziua Bolilor Rare. Eu nu o pot sărbători...din păcate, prostia nu este o boală rară. Apoi am citit un anunţ la ziar ("Muncitor calificat în reabilitări sentimentale, tencuiesc scorbură") şi, mai ales în urma tulburărilor de personalitate recente, am decis să mă rebrănduiesc. Tare, sau ce?
Zis şi făcut: m-am dus la o întâlnire de profil: "Bună ziua, bună ziua, sunt Gabi şi nu mai ştiu cine sunt."
No
şi oamenii d-acolo m-au pus sub lupă vreo 8 ore, apoi mi-au scris pe o
hârtie ce au observat - numa' lucruri de bine, după cum se vede mai sus: sunt un băiat - mi-ar fi plăcut să fiu băiat de băiat, da...ufffff...criza asta a limitat stocul de litere (oricum e bine...puteam să fiu doar un "băea"; sau un "bă"...) - Tom şi Jerry în extaz, uşor decrepit de pesimism, plăcut la
gust, simţitor (adică nu imit brânza...să stau şi să put - probabil) cu capu-n nori (chiar foarte cu capu-n nori) şi arlechin prin definiţie.
Concluzia: M-am reinventat, sunt un fraier deghizat - vorba cuiva.
E a n-şpea oară când scriu şi şterg motivele pentru care postez acum. Nu le pot transpune aici. Şi nici nu contează. În momentele astea, nimic nu are importanţă. Aş vrea să rămân captiv în această stare.
Pe scurt, ideea e că azi cică se fac 3 ani de când mă răfuiesc cu tembelii planetei în spaţiul blogosferic. Continui pe aceeaşi direcţie stabilită în trecut...
Întâmplarea a făcut ca astăzi să acult la radio "Hero", a lui Enrique Iglesias. Frumoasă melodia, uitasem cât de mult îm plăcea. Mai ales finalul videoclipului, care a fost într-un fel de mare fel! A trecut mai mult de juma de zi de atunci...ore în care mi-a umblat prin creier un singur vers al cânticului: "Have I lost my mind?". Titul postării la asta face referire...însă l-am consemnat tradus, deoarece am citit recent că ar fi frumos să nu mai folosim atâta engleză în exprimare - mai ales că avem corespondent în limba română pentru aşa ceva. Deci, încerc doar să creez o mică bucurie cuiva. Oricum, indiferent de limbă, întrebarea rămâne: "Mi-am pierdut minţile?"
P.S.: După ultima postare, nu ştiu ce să mai zic....
Când eram tânăr - puşca şi cureaua lată, ori de câte ori se ajungea la o cocoşeală ce implica tupeul, eu pierdeam instant. "Frate, scoate-o pe masă, să vedem cu ce te lauzi! Păi ştii, că nu-i frumos, că gentălmanu, că politeţea, c-o fi, c-o păţi."
Eeeee, s-a modificat schimbarea. Acum am crescut. Acum am sânge-n..vene (logic) să susţin orice stârnire a orgoliului. Acum mi se cam rupe.
"Îţi dau temă :) "Obligă-te" să îţi aduci aminte de 10 lucruri pe care îşi place să le faci în viaţa asta (oricât de mici ar fi)"
Am fost provocat.
Am acceptat.
M-am înfipt cu capu-n gard, deşi habar n-aveam ce să scriu; nu m-a pălit cunoaşterea din senin. Dar am perseverat, m-am străduit. Mi-am zbătut creierul ca limba unui clopot turbat, am făcut florări la bară, sărituri cu genunchii la piept şi abdomene în revers, până mi-a venit. Iar acum ştiu.
Iniţial am vrut să spun că nu am nevoie de o listă, pentru că eu trăiesc pentru un singur lucru, care le înglobează pe toate: IUBIREA. Trăiesc pentru iubire, îmi place să-mi caut zi de zi - dar stai, ce zic aici?? Nu caut zi de zi, ci oră de oră, clipă de clipă, milisecundă de milisecuncă, jumătăţica predestinată de la Dumnezeu, sufletul pereche care mă completează, mănuşa dreaptă pentru a-mi încălzi membrul neprotejat în faţa vicistitudinilor naturii. Caut ca un orb acea fiinţă de lumină care-mi va da sens vieţii, care-mi va beculi goală în întuneric, plină de patimă. Caut acel far care să mă îndrepte spre un ţărm sigur, acel fir al Ariadnei care să mă scoată din Labrintul Minotaurului. Caut flacăra care-mi umbreşte viaţa, acoperişul care să mă protejeze de ploaia mohorâtă a singurătăţii, mobila care să-mi mobileze garsoniera pustie şi nouăle care să dea sens şaseului din dotare.
Trăiesc pentru iubire, respir pentru iubire. Mănânc pentru iubire. Fac totul pentru iubire. Vorba 'ceea: Bine-i, Doamne, când mânânci; când faci caca şi te...nu, nu, nu, nici un "te". Strănuţi, băi!!!!
Uffffffff...DRAGOSTEA....cum clipoceşte ea în toate fiinţele vii ca noroiul într-un vulcan noroios - păi cum altfel?
Problema e că nu pot scrie asta. O simt, dar nu o pot cuvânta. Cum vine asta? Cu creonu' pe cârtie o iubire-am desenat? Păi şi lista cu cele 10 lucruri? Dup-aia să mi se bată obrazul: "Unele lucruri se văd mai bine pe verticală...ce te tot tragi atâta pe cur şi eviţi răspunsul?? Cum răspunzi la provocare??"
Aşadar şi prin urmare...TAM-TARA-RAMMMMMMMMM....Ladies and gentlemen, doamnelor şi domnilor, onorată instanţă. Aceasta este lista mea cu cele 10 lucruri care-mi provoacă plăcere! Îu! Am o impresie că m-am abătut de la sens...rev, rev, rev! Reformulez:
TAM-TARA-RAMMMMMMMMM....Ladies and gentlemen, nanananana...10 lucruri care-mi ung sufletul cu plăcere în viaţa asta:
1. Să dorm. M-am născut obosit şi trebuie să mă odihnesc restul de viaţă pe care o am.
2. Să mă trezesc. Trăiesc, deci mă mai trece şi piş; din când în când pampersul se cere schimbat. "Dacă vreau, pot să ud şi canapeaua...mama nu se supără. De ce oare??" Uite d-aia.
3. Să mânânc + să beau. Cum altfel să secret fluidele necesare punctului de mai sus?
4. Să dau din codiţă când sunt mângâiat după ureche. Ce-am zis? Codiţă?? Rectific: Ditai coada. Empire State Building. Turnul Eiffel. Burj-al Arab.
5. Să mânânc covrigi. Cel mai mult îmi place gaura.
6. Să ling crema dintre eugenii - mă-nţelegeţi; poate citesc minorii şi no...
7. Să aduc dovezi irefutabile în sprijinul afirmaţiilor mele. Ce să fac dacă am întotdeauna dreptate?
8. Să mă manipuleze gagicile. Ştiu că şi vouă vă place..Doamne-Doamne, ce vă mai place! ;)
9. Să fiu opulent atunci când ştiu că am cu ce. Care cunoaşte melodia "Am cu ce mă lăuda, să ştie toată lumea..."? Eu am pozat ca model pt ea.
10. Să sper că într-o zi îmi voi achiziţiona un lift - prietenii ştiu de ce. Cum de ce? Îmbătrânesc şi nu mai pot cu scările... Gândesc pozitiv: mi s-a spus că s-ar putea să nu fie nevoie. La fel zic şi eu: vată-n nas, pantofi noi, ce dracu' să mai fac cu liftul?
P.S.:
Mulţumesc că mi-ai repus şinele sub roţi. Eşti...I'm speAchless.
În urma apelului disperat din sfânta zi de ieri, am primit o tonă de oferte...degeaba! Se pare că Prinţesa Leia a ieşit de pe stoc. Ce să mai zic? Stă ghinionul pe mine ca rapănul pe porc! Nu am ce face decât să aştept, poate mai aduce pe undeva...
Mi s-a promis, în schimb, un R2D2
...ceea ce nu-i de colea! Optimist prin excelenţă şi mustind de gândire pozitivă - cum mă ştiţi, mă concentrez pe partea bună a acestei situaţii delicate: nu-i chiar ceea ce mi-am dorit, dar măcar este cilindric. :D
P.S.: Oare ce m-aş fi făcut dacă primeam una bucată C-3PO?
Nici nu vreau să mă gândesc...
Notă de subsol: Dacă nu pricepeţi, nu întrebaţi. Folosiţi-vă imaginaţia...nu-mi place să explic nuanţele exprimării, mi se pare cam aiurea.
Deci nu ştiu, zău, ori sunt eu prea complicat pentru lumea înconjurătoare, ori tre' să merg la un control de cap, că cam dă rateuri!
Am făcut-o de oaie grav de tot cu postarea trecută. M-a luat gura pe dinainte, m-am lăsat dus de val şi am uitat de buna cuviinţă. Acum, răpus de regrete, plin de răni şi suferinţi metafizice, mă întorc spăşit spre voi - pentru a îngenunchia spre iertăciune, desigur. Am greşit...sunt un om netrebnic. Mi-aş da palme, dacă aş şti că nu m-ar durea.
Uffffffff...Întotdeauna mi-am dorit să-mi depăşesc condiţia, să mă îndrept spre lumină ca o bombă sexy spre implanturile cu silicon. Mi-am propus să fiu un Mascul Alfa, un om superior, dar mereu am căzut pradă ispitei, dorinţei animalice de a-mi înfige dinţii în beregata tembelilor care-mi bagă băţul printre uluci. Întotdeauna am cedat, nu m-am putut concentra pe latura de sensibiloc civilizat. Ce să fac dacă Big Boss m-a limitat doar la atât?
Sub imperiul patimii, am uitat de sărbătoarea adevărăciunii drăgăstoase şi m-am luat cu cretinii. M-am dus ca o fecioară după..refoormulez; m-am dus ca o maimuţă după banană şi am uitat să vă arăt ce-am primit eu de Valentin. Cel mai tare cadou ever din toată istoria planetei. Master Yoda + Axe Excite. Aplauze!!
Me so happy! Happy, happy, happy!! Who's the man, who's the fucking man?? Ia-o p-asta! Tananananana...Bad to the bone...tanananananaaaa.
Abia aştept să mă duc la duş şi să mă frec pe organism cu noul meu magnet de bibilici. Wuuuuf, tăbărâţi-mă, nebunaticelor! De fapt, ce spun aicea? Magnet de orice...chiar şi mie îmi place atât de mult ce miros eman în atmosferă, că aproape trebuie să-mi pun botnţă când mă ung pe trup cu dânsul, să nu mă muşc singur. Hmmmm...când voi ieşi în lume, parcă văd că partea feminină pică palancă la pământ după mine!
Apoi îl bag la înaintare pe Master Yoda, cel mai tare din parcare. Când îl vezi aşa mic şi verde, cum dă el din urechiuşele alea ale lui şi-apoi mişcă din mânuţe ca un copilaş care cere ţâţă, cum să nu-l iubeşti? Uitaţi-vă la el...cum să nu-l iubiţi? Nu mai încape îndoială: Master Yoda rules.
Dar am o singură rugăminte: Fraţilor (vorbesc la plural ca să nu se trezească vreunul, să zică că nu a ştiut), m-am săturat să tot primesc Master Yoda! E deja al doilea...nu-mi propun să fac colecţie, nu fac ciorbă de cunoştere! Vi se pare că am fantezii de Einstein? Mi-ajunge câtă cultură am adunat...acu' hai cu egalarea! Teoria fără practică e ca o sabie fără stăpân - total nefolositoare! Gata! Am fost la el, m-a şcolit într-ale Forţei, ajunge! Ce e mult, strică! Deci vă rog io mult, dacă tot v-apucaţi de cadorisit, aduceţi-mi şi o Prinţesă Leia, ca să iasă, în puii mei, ceva constructiv!
Master Yoda, Master Yoda; păi bine, bine...padawanul şi-a depăşit maestrul; tre' să ies în câmpul muncii! Dau aşa, la stele? Ce dracu', Doamne iartă-mă, facem aici?
Vreau Prinţesă Leia. Vreau Prinţesă Leia. Vreau Prinţesă Leia. Că altfel apuc pe partea întunecată şi vorbesc cu ăla negru de respira greu să vă lege sireturile de la pantofi când oţi fi voi în graba a mai mare! Să vezi distracţie atunci!!!!!
Muahahahahahahahahahaahahaha
Ufff! A trecut şi 14 februarie...deci Happy 15th oh February's Day! Sărbătorim nimic! Parcă ieri a fost vreo mare sculă, sau ceva...
Serios, n-am priceput care-i faza cu Valentinu'. Singur sau cuplat - bine, singur :)), nu văd de ce se presupune că tre' să spun "la mulţi ani" Valentinilor; nu-i nici o onomastică, m-am uitat în calendar! Da' mai contează? Măgăria aia irlandeză...Green Hornet? Nu, că ăsta-i film! Green Lantern?? Shit, că-i tot film! Green Day, Saint Green??? Hai, măi, la naiba, că e ceva cu verde, pitici şi beţii la cluburi! Şoptiţi-mi, vă rog...habar n-am nici măcar cum să caut pe google - la Herodot nu scrie nimic! Păpădia-i galbenă, iese din discuţie! Salata-i verde, dar...parcă nu era nici asta; ştiu că am văzut odată un afiş cu un pitic verde ce fugea de-i sfârâiau călcâiele la petrecania unui club de fiţe.
No, gata, îmi bag pcioarele! Mai contează ce e? Nişte unii pe un colţ de planetă îţi bagă un deşt în cur şi noi, funcţionînd pe sistem "ce face omu', face şi maimuţa", imităm.
Da' plecasem de la Valentin. Ăsta-i cu drăgosteala...ceea ce îmi place. Mă conversez cu cineva şi rămân în pană de idei, apelez la tradiţie: "Ce faceţi de Valentine-s Day?". Nu este doar un must de sezon - precum Crăciunul şi Revelionul: unde petreceţi, ce mâncaţi, de ce, cum, cât, sărbători fericite - ci mai mult de atât: oferă subiectul perfect pentru a fi domn la agăţat!
Vezi bunăciunea pe stradă, nu te mai duci la ea duhnind a şmecherie ca wc-ul de odorizant, cu replici d-alea expirate, preluate de pe net: "Papuşă, ce corp ai pe tine, să moară Franţa!". Nu, nu, nu...ce-i asta? Suntem barbari? Mai ales că ai şi ocazie să te dai sensibiloc, deci te duci frumos, elegant: "Sărut-mâna, dragă domnişoară...dacă îmi permiteţi o întrebare? Cum petreceţi cea mai sărbătoare a iubirii veşnice? Permiteţi...dar chiar vă rog să acceptaţi o flocirică cu dragoste, semn al eternei mele preţuiri pentru fiinţa care sunteţi". Eiii, altă treabă, nu? Acum aşteptăm...poate pică ceva. :)
...da, îmi place. Ca să marchez momentul şi să nu mai zică lumea că-s frigid la fibra simţitoare, am băgat din gâtu' mâinii 2 desene cu îngerei şi inimioare, ca să mă înscriu în trend. Se pune că am marcat momentul? Nu-i chiar ideal, dar ce să fac? O cunoştinţă m-a şi întrebat: "Tu ce-i cumperi la iubită de V-Day??". Na, întrebare de baraj! Ţâs Călină! Ideal era socializez ceva, dar pentru asta trebuie să-mi cumpăr întâi o iubită; după aia 'oi vedeace cadou îi mai iau şi ei. Dar n-am atâţia banii; e cu mia de euro pe oră, în papucii calului! Scump, dom'le, scump...dincolo era mai ieftin! "Dincolo" unde, că fix acolo mă plantez! Degeaba, tot nu-mi permit.
Aşa că am ieşit cu o prietenă la un gius c-o aripioară de pui şi am vorbit despre cât de neprietenoşi cu mediul sunt ăia de la securitate.
Apropos, bine că mi-am amintit! Vaaaaaaaaaaiiiiii...deci nu se poate aşa ceva! În weekend a slobozit unu' o imbecilitate insalubră demnă de cel mai prost din curtea şcolii, care m-a cocoţat instant pe culmile furiei.
Scuze că reacţionez aşa greu, dar am paralizat de indignare şi vreme îndelungată n-am fost în stare să leg 2 cuvinte raţionale, fără a înjura ca un birjar pălit de rabie. Acum, că s-au mai aşezat lucrurile, încerc din nou..poate-mi iese. Ceea ce nu prea cred, că numai alaltăieri ce m-a capsat o javră comunitară...deci să-mi fie cu iertare, nu ştiu câtă stăpânire am pe proprii neuroni. Mă rezum doar la nişte mici nedumeriri:
Băi cocoşel, gutute-n morgen...ăăăă...ce? E seară?? Scuze, frate, nu ştiu cum se spune "bună seara" în germană. Las' aşa, că pricepi..d-aia eşti eminent. Băi chiparosule cu inteligenţa în extaz, ia-te de urechi şi pedalează-n casele ălora, că poate dacă-ţi iei ceva căldurică-n freză ţi se taie pofta de mâncat rahat cu gura plină! Te-o fi emanat pe tine Băsescu într-o zi când a flatulat cu stropi, da' ma uşor cu tupeul, că nu eşti Buricu' Pieţii! Ce-i aia? E inadmisibl să ce?? Stai să-ţi spun eu, dacă nu ştii să beleşti ochii ca să recunoşti inadmisibilul! Bagă antenă pe sistem, că nu mai repet pentru babe surde:
E inadmisibil ca în 2012 să ningă oleacă şi să moară 80 de oameni, băi, gură bleagă! E peste puterea mea de înţelegere...atunci ăia de la poli cum supravieţuiesc? Ori se înmulţesc ca iepurii şi acoperă rata extincţiei, ori sunt vreo specie de morţi vii, ceva, că altfel nu-mi explic!
Unde pana calului ai mai pomenit tu pe planeta actuală să pice nea din cer şi să paralizeze juma' de ţară? E inadmisibil!
E inadmisibil să des-zăpezeşti cu tractorul şi excavatorul, în condiţiile în care s-au invetat utilaje specializate pentru acest scop. Păi n-am înţeles...tu te duci să ari pe nămete şi să-l cultivi sau să-l dai în morţii mă-sii la o parte de pe casele oamenilor?
E inadmisibil să plăteşti tone de bani unor şmecheri care se angajează să niveleze troianu', dar o freacă la cald pe plaje exotice. Apoi e inadmsibil să vii şi să-mi spui mie că "ştiţi, trebuiesc împărţite contractele de des-zăpezire cu responsabilitate". Hai, să mori tu! Şi p-alea cine le-o fi dat? Eu? Mama? Nuuu...poate bunica? A murit, dar am întrebat-o cu flacăra violetă şi zice că nici ea. Ietiiiiiiiii...ce să vezi, te pomeneşti că tu! Nu-mi vine să cred aşa ceva...probabil este o greşeală de tipar! Pixelu' albastru! Ruşine Dinu Patriciu! Marş!!
E inadmisibil să deger în găleţile CFR-ului, blocat în câmp ca un animal prins în cursă, în condiţiile în care tu te blochezi pe şuşea şi-l suni pe primar să vină repede-repede, să te scoată din...era să zic "căcat", dar de fapt e "zăpadă"! Eu pe cine Mama Zmeilor ar trebui să sun???
Este inadmisibil să te uiţi ca viţelul la poarta nouă cum ninge şi să închizi preventiv drumurile, doar pentru că nu eşti în stare să le cureţi.
Este inadmisibil să strângi ajutoare pt nişte sinistraţi care nu trebuiau să existe, pe care să le redistribui aiurea-n păpuriş pentru că nu ai cu ce ajunge la ei.
Este inadmisibil să vorbeşti de exigenţele cetăţenilor, în condiţiile în care acestia cer doar să nu fie lăsaţi să moară ca nişte jivine închise într-un cavou.
Mai vrei? Că o pot ţine aşa până mâine dimineaţă! Da mi-e milă de materia ta cenuşie, să nu ţi-o suprasolicit...şi aşa e arhiplină cu diplome. Hai că îţi fac un rezumat.
Este inadmisibil şi total inuman să te răzbeleşti pe nişte oameni care au îngheţat zile întregi în casă, că nu ies la lopată să ajute Statul să-şi facă dracului treaba pentru care s-a inventat!
Da...ai dreptate. Care Stat?
L'Etat c'est toi! Et tu es un incapable.
Aucun commentaire.
Nu mai pot scrie. Am obosit.
Sunt o fire perfecţionistă, întotdeauna cred că orice se poate îmbunătăţi. Oricine. Mai ales eu...
Acesta este şi unul din motivele pentru care eu nu îmi recitesc niciodată postările. Nu îmi place să o fac. Deşi la momentul publicării unui articol acesta mi se pare ok, dacă îl reiau peste câteva zile îl găsesc plin de greşeli. Nu am exprimat bine o idee, am scris prea mult, mai trebuia să adaug...ohohoooooo...cât trebuia să adaug! Nu, nu recitesc nimic, pentru că nu vreau să modific nimic. Ceea ce scriu reflectă doar o stare a unui moment, A ACELUI MOMENT. Incomplet, entuziast, răzvrătit, infantil. Aşa cum a fost el...cu toate erorile sau pasiunie lui.
Însă ieri am făcut-o şi m-am luat cu mâinile de cap. Am recitit, din greşeală, din curiozitate sau poate doar dintr-o pornire lăuntrică, ceva ce am postat acum vreo 2 ani jumătate. Pur şi simplu nu puteam să cred că am putut gândi acele lucruri...cuvintele mi s-au părut goale, forţate. Epigonice. Am încercat să creez o stare, însă, peste timp, totul îmi pare doar o imitaţie a vieţii altcuiva. O indignare lipsită de sens, chiar prostească.
Acum am obosit să mă mai înfurii, să-mi ridic glasul şi să strig. Ce? Orice. Implicîndu-mă, am realizat urâţenia lumii în care trăiesc. Mi-am dat seama că nu o pot schimba şi că trebuie să o accept aşa cum e: o zoaie pe care nu am cerut-o eu.
Am devenit pesmist, chiar depresiv. Decrepit, trist. O clădire în paragină, golită de rost, dar plină de buruieni. O prietenă mi-a spus: "e urât să fii mereu negativist, oricum trăim într-o ţară negativă". Păi şi cum aş putea fi altfel, dacă viaţa este o porcărie? Să-mi bag pe venă? Habar n-am...dar pentru toate există un început. Atâta timp cât trăiesc, nu am altă soluţie.
Sau am. Autismul. Trebuie să mă opresc din gândit. Să pierd contactul cu lumea exterioară. Să ignor totul, să mă detaşez de mine. Să ies din viaţă mea, să mă dau un pas în spate şi să observ. Să-mi construiesc o imagine de ansamblu a existenţei...din departare, panorama este mai largă. Trebuie să îmi opresc curentul raţiunii şi să ascult liniştea monştrilor care se zbat în întuneric. Să nu mai am amintiri, nici vise. Să nu mai trăiesc nici în trecut, nici în viitor. Doar în prezent. Acum. Aici. Oriunde.
Cred că zilele blogului sunt numărate. Sau nu ştiu...poate se va transforma din nou.
Am obosit să scriu. O fac din ce în ce mai rar, pentru că pur şi simplu nu mai găsesc subiecte. Nu vreau să mai scriu despre neputinţa naţională. Nu o mai pot face. Nu o mai suport. Am spus tot ce se putea spune...este inutil să insist pe aceeaşi idee. Am turnat matriţa; acum, toate întâmplările se mulează cuminţi pe ea. Nu mai am ce spune; m-aş repeta. Devin plictisitor, obositor. Obsedant. Rutinant.
Nu mai pot scrie despre lumea exterioară. M-am izolat de ea..şi mi-am întors privirea spre interior. Spre mine. Spre visele mele, spre amintirile mele. Dar acestea nu mai există, am renunţat de bunăvoie la ele. Am rămas doar cu prezentul...un gol adânc, rece şi întunecat. Atât.
"...e aiurea să fii mereu negativist; şi asa trăim într-o ţară negativă."
Peter Pan zbura cu ajutorul prafului de zâne şi a unei amintiri frumoase. Nu am citit niciodată "Peter Pan", aşa am auzit; aşa se spune. Aş vrea să zbor. Mi-ar plăcea....dar nu am materia primă.
Aş vrea să privesc marea. Să mă caţăr pe stabilopozi şi să mă pierd în nemărginire, odată cu soarele. Să plutesc acolo unde cerul se îmbină cu valurle, să mă scufund în adâncurile de smoală, să mă scald în fierbinţeala solară şi să mă întrec cu pescăruşii în zbor. Să-mi întorc privirea şi să văd norii. Să mă ascund printre ei, să îi gonesc ca un vânt de furtună spre infinit. Să depăşesc graniţele materialului, să mă pierd în Haos şi să mă regăsesc de cealaltă parte a lui, dincolo de marginile universului. Spre începuturi, acolo unde nu există nici întuneric şi nici lumină. Acolo, unde orice ţel uman este atât de mărunt, de nesemnificativ, încât nici nu există.
Aş vrea să-mi doresc cele mai tâmpite lucruri şi să aud din nou vocea vântului, şoptindu-mi în urechi: "Poţi. Priveşte marea. Priveşte nesfârşitul. Orice este posibil. Crede în el.".
Da, marea îmi dă un sentiment de omnipotenţă.
Marea îmi dă putere. Încredere. Libertate supremă. Un scop, un sens. O direcţie în nelimitare. Începe lângă mine şi nu se mai termină decât dincolo de înţelegerea vizuală. Comprimă spaţiul şi timpul într-un singur punct: prezentul. Restul nu mai contează. Doar ea.
Am stat pe roca acum rece, până a răsărit luna. O zi, o lună, o săptămână...nu ştiu. Nici măcar nu era noapte...poate doar aşa am crezut. Am trăit o eternitate în câteva clipe.
Au trecut...doi...trei...şapte ani? Uf!! Toate astea s-au întâmplat cu adevărat? Probabil...habar n-am.Nu mai am memorie. Am renunţat la amintiri. Am renunţat la vise.
Aş vrea să văd marea. Atunci aş şti ce să fac.
Ca să-l parafrazez pe Tudor Gheorghe, s-au înzăpezit salcâmii. De fapt ce zic eu aici?? S-a înzăpezit toată natura, nu numai salcâmii. E teroare, frate, ce-i afară!
Zăpadă, zăpadă, zăpadă, nea. Tone de zăpadă, munţi de zăpadă...de câte ori dau colţu' mă aştept să văd un eschimos pescuind la copcă!
Păi dacă şi Autostrada Soarelui a fost închisă din cauza viscolului, ce părere-ţi dai? Autostrada Soarelui, răpusă de viscol! Hă! Pe unde s-a mai auzit aşa ceva? Mai ales că nu vorbim de miliarde de kilometri, unde mii de ani îi trebuie luminii să ajungă! Nu, nu, nu...e acolo, un spârc de colibri. Păi asta o fierbe soarele numai c-un scuipat în silă, pana mea! Teoretic. Practic...vorbim de Românica, ţara unde Săgeata Albastră circulă cu viteze nemaivăzute de mâna omului! Dacă mă enervez puţin iau orice garnitură la suta de metri, în alergare uşoară!
Dar totuşi...Atâta zăpadă! Moamăăăăăăăăăăăă...nu-i de mirare că autorităţile nu fac faţă de nici o culoare! Nici nu ar avea cum! Ce să faci când vine cogeamite strătoc de treij dă centimetri? Cu ce dracu' să lupţi împotriva lui? Da, ştiu...alţii deszăpezesc prin mormane de câteva metri, dar noi nu suntem alţii! La ei e normal aşa ceva...doar şi-au pus ţara călare pe pol.
Da la noi? Cine ceapa mă-sii se aşteaptă să ningă? Nu-i vorbă, că s-a mai întâmplat şi anul trecut, dar...băăăăăăă!!! Noi trăim clipa! Trecutul e istorie, viitorul nu există. Prezentul e tot ce contează!
M-am trezit de dimineaţă...boerie. Umblam în tricou pe-afară. Apoi mă culc şi când deschid iar ochii, urgia lu' Dumnezeu şi frig ca-n stepă! Nu mă dau bine jos din vârful patului, că şi vine cineva (da, cineva; habar n-am cine era...eu m-am culcat cu fie-sa şi atât): "Vezi că-i frig". Aoleu, nu ştiam. Chiar mă miram de ce-s aşa bocnă! Ce să-i faci...a cui e vina că Dumnezeu ninge afară? A mea? A ta? Când ninge, e frig. Când e frig, degeri. Las că vine vara şi te dezgheţi.
Right. Scuze, am crezut că m-am născut în secolul 20, nu la dracu-n preistorie! În vremurile alea ştiu că făceai ţurţuri lângă focul cu vreascuri de la gura peşterii, dar între timp...mă gândeam că s-a descoperit gazul metan. Sau poate caloriferul? Ba cineva mai poznaş îmi zicea cu uimire că a citit într-o revistă cum pe nu ştiu ce colţ de planetă exterioară sistemului nostru solar s-a descoperit şi încălzirea centrală. Uaaaaaaaaaaaa...nu pot să cred! Sunt Toma Necredinciosul, vreau să văd cu ochii mei şi să-mi pun degetul pe trăsnaia asta!
Mna...greşeala mea. Vezi ce se întâmplă când nu văd pădurea din cauza copacilor? Aici, 50% de populaţie foloseşte toaleta din fundu' grădinii şi vede apă caldă iarna doar în poze. Sau mă rog...poate mai mulţi, poate mai puţini, nu mă încred în sondaje. Când a venit recenzorul, a zis că indiferent ce răspundem, el trece toaleta în baie; păi de ce să râdă străinii de noi că suntem oamenii grotelor? Măcar pe hârtie să dăm bine la public! Decât să ni se spună mereu "la prima vedere ne-aţi părut proşti; la a doua deja ne-am convins", nu-i mai bine să să avem şi noi măcar gardul vopsit? C-apoi vin turiştii ca muştele la miere şi Udrea iar raportează cifre de record mondial. Deja suntem pe drumul cel bun...praştia noastră de Bucureşti cică a fost vizitat de mai mult popor decât Veneţia, Roma, Berlin şi Washington! Serios! Prima dată am crezut că e o păcăleală de 1 aprilie, dar de unde?! Cifrele nu mint.
Deci...jos pălăria. Thumbs up for Udrea!! I-haaaaaaa!!!
Uf, iar m-am luat cu vorba şi am deraiat de la subiect.
Nu vroiam să vă spun decât că mi s-a înzăpezit ţeava de net. Da, băi, ce vă râdeţi? Mie-mi vine www-ul ca apa potabilă, curge la robinet! Şi ce-mi zic? Hai să rezolv treaba voiniceşte, ca românul: bagă împins, tăticule, că doar-doar oi reuşi să-l urneşti din loc! Faza e că am renunţat la idee - îmi uitasem anvelopele de iarnă în celălalt buzunar şi dacă ieşeam afară neechipat corespunzător, mă blocau şi pe mine stihiile naturii te miri pe unde. No, ce-i de făcut?? TRINC!!! Idee salvatoare: chem experţii, via Flăcărica Violetă.
"Help, help, damsel in distress, help, help."
Iară Bocul auzea
Şi minteni se echipa:
O căciulă el lua,
Mănuşile îşi punea,
C-o lopată se-ncingea,
Pe o scară se urca,
Către zări că se uita
Şi privirea îşi holba.
Duşmanul mi-l dibăcea.
Inima-n dinţi îşi lua,
Pe nămete s-arunca.
Cu răsuflarea tăiată,
Cu mâneca suflecată,
Cu cămeşa descheiată.
Muşchii el şi-i încorda
Braţele de învârtea
Şi pe loc îl curaţa,
Netul de mi-l debloca!
Apoi un raport dădea:
Voi, români înzăpeziţi,
Însetaţi şi obosiţi
Staţi cuminţi şi aşteptaţi,
Nu ieşiţi să protestaţi...
Un ceai cald voi vă luaţi
Că curînd veţi fi salvaţi!
February the 1st. The first day of the rest of the month. They call it The Month of Love.
Acheron - The River of Pain Cocytus - The River of Wailing Pyriphlegethon - The River of Fire and Blood, that boils souls Lethe - The river of Unmindfulness Four steps to a torment abyss. Four streams to Styx, The River of Death. Beyond it, there is nothing. Only me.
I don't believe in eternity, but down there, in the depths of Tartarus, the depths of lost souls, there is only violent pain and anguish. Tears and endless coil. Pitch black, emptiness, desolation. Then, a fading light - untouchable and silent, watching from above. Just M. Forever M.
