joi, 29 septembrie 2011

Dar de mâncat, nu bem nimic?

Gata! M-am hotărât: o să-mi botez sânii! P-ăsta îl cheamă "Puternic" şi p-ăsta "Amărui"!
HĂ!! FATĂĂĂĂĂ, VEZI CĂ EŞTI PROASTĂ??? ŞI CU "ŞI"-UL CE FACI???
TARAAAAAAAAAAAAMMMMMMMMMM


AJUTOR!!! Am orbit, am orbit!!! Mutaţi mutanta d-aici, că-mi opreşte copilu' din creştere!!! Sperie mistreţul din pădure, înţarcă scroafa în coteţ!

Cam asta a ieşit când am încercat să mă gândesc cum ar fi dacă lumea asta ar fi condusă de femei. Mdea...ce să fac şi eu? Păi despre ce să mai scriu? Plictiseală crâncenă: Băsescu băseşte, Udrea udreşte, Boc..ghici ce face! Boceşte? ŢŢŢŢŢ. N-ai ghicit, n-ai ghicit, treci la loc eşti păcălit!! Boc...eaaaaaa...păi Boc se urcă pe scaun când şterge pe jos! (Noroc că nu o face). Anyway, plictiseală. Splin.
Aşa că dau dezlegare minţii să penetreze ea ce subiecte vrea neuronul ei!

Femeia...eterna şi fascinanta femeie. Cum ar fi lumea asta dacă ar fi condusă de femei?? O greţoşenie puturoasă şi nu una hilară, cum este acum! Când ieşi pe stradă nu păşeşti sub cupola circului, ci în Casa Ororilor!
În primul rând, toate reclamele ar trebui trecute printr-un proces de rebrănduire. Berea şi fotbalul nu vor mai fi nişte atribute caracteristice masculului necioplit, ghiorlan şi brutal, ci şi ale femeii. Prin urmare, cum vor fi ele ademenite spre acest gen de consum, altfel decât prin reclame?
Bine...nu că acum n-ar fi destule fătuci de beau bere mai abitir ca...ca oricine, de altfel.

Când eram tânăr, îmi căzuse şi mie cu Tronc! BUF TROSC! Mi s-a pus, pata pe tine - o fată. Piele catifelată, dalbă şi fină ca petala de crin; ochii mari, uşor migdalaţi, discuri solare de adâncimi sidefate; buze cărnoase, rumene şi moi ca fraga câmpului (care, cum mi-a spus cineva, s-ar fi mulat perfect pe...porcule şi măgarule-ncălţat! Cum îndrăzneşti să gândeşti aşa ceva despre ea?), dinţi mărunţi, şiraguri de mărgăritare sclipitoare, păr de aur bucălat, spice fierbinţi ce se avântau în valuri fremătînde spre pământ, sâni - Nicole, Nicole, oh, Nicole. Poţi să vii şi cu o mască de sudură pe minunatu-ţi chip, că pe cuvânt de onoare dacă observ în primele câteva ore - siluetă de gazelă, boare mlădioasă peste păduri luxuriante. Nepământesc. Întrupare neprihănită a lui Isthar, ce mai la deal, la vale?!

Kyle Minogue - Where The Wild Roses Grow

Asculta mai multe audio diverse

No, şi după multe antrenări şi poticneli, cu chiu, cu vai reuşesc să scot bunăciunea în oraş. Nimic neobişnuit....doar că în capul meu parcă se hotăra soarta planetei! "Aoleu, frăţicule, cu ce mă îmbrac? Cum o să vorbesc eu cu dânsa (eram politicos, măi, nu jucărie), că mă apucă ameţeala şi mă-mpiedic în vorbe numai când o văd?! Ce vom mânca? Ce vom bea? Monument de stângăcie intergalactică cum sunt, precis dau pe mine ceva, sau îmi pică din gură, sau răstorn, sau vărs şi mă fac de cacao total! Dacă mi se scurg ochii prea rău şi-mi patinează vorbele pe limbă, ieşindu-mi numai bâguieli retardate? Dacă deschid uşa să intre în local şi ea se avântă în acelaşi timp cu mine, neştiind că în principiu, în orice încăpere publică, bărbatul intră primul - pentru a feri tânăra domniţă de holbarea instinctivă şi total nepotivită a celor din interior? Dacă, dacă, dacă? Ce comandăm, da' mai la iefteneală, că era închis la bancă şi nu mi-am scos miliardul din cont?!"
În fine...ne întâlnim - breathtaking cu aromă de scorţişoară. She was more beautiful than anyone that I've seen până în zilele noastre. Ba nu...am mai întâlnit pe cineva desprins din aceeaşi dimensiune de splendoare negrăită acum vreun an. Hehehe...nu e amuzant cum Începuturile şi SfârşUturile sunt întotdeauna apoteotice?
NEVERMIND!!! Ne plimbăm, îi cumpăr flori, apoi îmi propune să mergem să bem ceva. La mine sau la tine? Uuuuuuuuuuu...Nu, dragilor, la un restaurăntăraş. Între timp, în capul meu iară se dezlănţuise Apocalipsa: "Asta...adică DÂNSA - c-aşa am stabilit - sigur bea apă plată cu lâmâie, cel mult o apă minerală - dar nu, că îi provoacă gaze şi sigur se va simţi jenată. Eu ce puii mei iau? Alcool nu beau (decât forţat de împrejurări), că n-am chef să merg pe stradă puţind a drojdie pe lângă un buchet ameţitor de Floarea Pasiunii. Nu, e prea bădărănesc! Îmi iau suc..dar dacă par lipsit de masculinitate? De un cocktail mai select n-am bani...la naiba-n puii mei! Mai bine stăteam acasă! Bou eram dacă făceam asta! Adică mă invită Întruchiparea Graţiei la ieşeală şi eu o cânt la drâmbă, în singurătatea camerei mele de cămin???
Comandăm. Ea: "eu aş bea un..." - staţi, că niciodată nu-mi iese...e ceva cu Hakkinen dar altfel...gata! Deci ea: "Aş dori un Heineken la halbă!" Eu...ştiţi faza aia din desene, când le apare picătura pe cap şi cad palancă la pământ? No, la mine ploua în averse!!!!

Aşa că DA, fetele beau de sting! E bine cu eleganţa şi galanteria, dar nu p-aici pe la noi!
Pauză: despre ce mă bestializam p-aci? Iar se plânge lumea că nu pricepe nimic din vorbele mele, din simplul motiv că nu am un fir fluid şi lin al naraţiunii...mda, ce să zic? Aşa gândire, aşa culme de creativitate întortocheată!
A, da, ştiu! Îmi propusesem să demonstrez de ce bărbatul este ce este şi femeia este ce este. PĂI UITE D-AIA! Bărbatul: îmi botez pumnii: Puternic, Amărui şi restul...organul nepereche: nasul :D! Femeia suplineşte nasul ce ce are ea mai puternic şi ia uită-te ce scârboşenie iese! Bleah!
Clar, femeia n-are cu ce se lăuda, ea n-are nas! Adică are...doar că e de dimensiuni mai modeste. O tentativă, care se finalizează la bărbat printr-o capodoperă. Nănăul lui este sănătos, masiv ca brandu’ umflat de efort (aş fi zis "erect", dar deviaţi de la imaginea pe care o construiesc cu o migală şi răbdare mai ceva ca unui pictor - asta visez, asta pictez - make-up artist pentru purici). Tronează pe întinderea rugoasă a feţei ca Obeliscul între ruinele palatului reginei Hatshepsut din Luxor! Cu o fundaţie stabilă, bine înrădăcinat în arealul înconjurător, bârnăul lui se avântă eroic spre cer, ca o rază solară! Este un adevărat altar închinat virilităţii ancestrale, nu doar un simplu organ! Lungimea acestuia arată dimensiunea viguroşeniei purtătorului, rezistenţa peste timp a fondului genetic. Nasul de bărbat simbolizează vitalitate, renaştere, eternitate, dăinurea în nesfârşit.
Femeia ce are? Un nas mic şi cârn, mai degrabă delicat decât cărnos; finuţ ca o pictură murală pe un bob de orez, nu un monument închinat forţei de străpungere. Nasul ei este o aşchie, nu un butuc d-ăla grosolan, de pădure. Este o schiţă pe un şerveţel demachiant, nu o pictură pe Capela Sixtină. Pare un prunc al Ştrumfiţei, în comparaţie cu năsocul herculean al lui Hercule.

Un alt simbol de necontestat al suveranităţii este părul. Men are like "WWWOOOOOOOOOOOOO", Women are like "ai-ai-ai-ai-ai". Ce faci Ileana Cosânzeana? Mă duc să Făt-Frumos! Păi aţi văzut vreun Făt-Frumos chel sau lovit de calviţie? Nuuuuuuuu...dimpotrivă! El are plete, mustaţă - mustăcioara lui, pana corbului - şi...ghinion! Restul nu se ştie, că nici o poveste nu-l surprinde pe Prinţ la duş. Barba-i impetuoasă, semnifică putirinţa; ce era Chuck Norris în tinereţe? Un actoraş ratat. I-a crescut barba...pac! A devenit un sex-simbol, exponent al tăriei şi...stai, că Făt-frumos n-are aşa ceva. DAR NU CONTEAZĂ! Are plete? Dacă n-avea, era spân. Spânul e Shrek, neted în cap ca o bilă de bowling, nici măcar spuzit ca un cur de bebeluş fără pampers; Prince Charming pe de altă parte...semnul lui distinctiv este unduirea cosiţelor în vânt. Spânul: întotdeauna personajul negativ. Lipsa foliculilor denotă lipsa de caracter, urâciunea sufletească, sluţenia trupească. Spânul este o slugă, el nu comandă niciodată; este doar la dispoziţia altora: "Iacă-mă-s, spătâne!" (A, da...şi mai e şi prost pe deasupra!). De ce? Fiindcă nu are păr!
Femeia...ŞOC ŞI GROAZĂ!! Ea îşi îndepărtează părul, acolo unde îi creşte!
"Sunt multe fete bune care au şi părul mare
Sunt şi mai multe fete care-l poartă pe picioare
Dar cele mai multe fete şi-l păstreza între...pe ici-pe dincolo.
Îl flutură şi-l usucă basul şi cu toba mare."
Păi cântecul ăsta e istorie, tată!! De ce? Ia să vedem noi, de ce a apus vremea acestei minunăţii de creaţie lirică...notaţi pe caiet, altădată să ştiţi când vă-ntreb! Răspuns: "Acum, fetele îşi îndepărtează părul". Podoaba capilară străluceşte cu cruzime peste pustiiciunea Saharei. Din motive de trend, pentru a fi adorate de sexu' opus sau pentru a da bine la blitz în club, multe fete renunţă de bunăvoie la simbolul stăpânirii! (Doamne ajută! - băi, şi să mai zici că nu-s credincios! Shame on you)

Păi şi atunci, cum ar putea ele să conducă societatea? Aţi văzut vreun rege fără coroană? Eeee? Până şi ăştia ai noştri puneau ban pe ban din toată sărăcia şi-şi confecţinau o căciulă de blană cu pietre preţioase. PĂI DACĂ FEMEIA IGNORĂ ACEST AMĂNUNT ESENŢIAL, CUM AR PUTEA EA SĂ IA HAMUL ŞI PRAŞTIA???
În spatele fiecărui bărbat puternic s-a aflat o femeie puternică. Atunci vin şi întreb: DACĂ NU ERA BĂRBATUL PUTERNIC, ÎN SPATELE CUI MAI STĂTEA FEMEIA PUTERNICĂ? DUPĂ CINE SE MAI ASCUNDEA?

Iar Mini Me-ul din cap mă freacă pe creieri: cum mai era bărbatul puternic dacă nu avea femeia în spatele lui? Ete, băi, că la asta chiar nu m-am gândit!
Păi atunci punem de-o remiză? Nu de alta, dar se termină şi spaţiul de emisie aşa că...egalitate (până data viitoare, cel puţin).
Femeia este puternică pe partea ei, bărbatul este puternic pe partea lui. Simplu ca bună ziua.

miercuri, 28 septembrie 2011

Ce avem noi aiiiiiiiiiiiiiciiii....????



Deoarece în acest moment mă chinuie geniul golănesc şi îmi vin în creier nişte comentarii pregnant misogine, mă lupt disperat pentru a avea decenţa necesară de a sări direct la concluzie:
Cu ce rămânem noi după ce am luat contact cu manifestările Mamei Naturi în toată splendoarea lor? Simplu: dincolo de apartenenţa la specie, dorinţele sunt aceleaşi.

P.S.: Singura contribuţie umană în realizarea acestei artisticării de arhivă este imortalizarea moomentului prin fotografiere

luni, 26 septembrie 2011

Pizza - Multi Stagioni: finale

Mă dezgustă Românica. Mă dezgustă fătucile autohtone.
Băi, frate, cum e una mai oacheşă în capul ei, hop la revistă! Bomba sexy, Chiriţă Motherfucker. Pasiuni nebune, tarife exorbitante. Bleah!!
Mă blegeşte pe dinafară, (mama mă-sii, păi dacă vine frigul iernii? Nici măcar nu e ca şi cum aş avea vreun motiv de trezire la viaţă!), dar mă amuză copios pe dinăuntru profilul lor mental, lipsit de cea mai mică urmă de imaginaţie. Ce Cascadorii Râsului sau Stan şi Bran? Dive, tăticule! Bărbatul ideal: tall, dark and handsome. Să iubească adevărul şi să urască minciuna, să fie amuzant şi cu simţul umorului, să fie rafinat uneori şi dur - hard, hard as a rock - în restul timpului. Fantezii: baie în şampanie, cină la lumina lumânărilor cu Pitt. Brad Pitt sau o noapte fierbinte pe o plajă din Caraibe, tot cu personajul de mai sus. Yeah, right! Moda apusurilor de soare din liceu: cum o mânca pe-una drăgosteala între param-pam-paraaaaam...obraji, era musai să se scurgă de entuziasm ca o balegă fleşcăită sau să bată din mânuţe ca proasta în faţa...acadelei (nu ştiu ce-i cu mine, numai urâţenii îmi vin în cap),când belea ochii la apusul soarelui sau îngălbenirea frunzelor, la venirea toamnei. Suflet plăpând de fetiţă, oare ce soartă vei avea?. Huuuuuuh...dragostea! Plină de clişee libidinoase şi mizerii kitchioase.

Dar am divagat. Ziceam de tipul masculului care dă moarte-n bibilici şi nu mai face faţă solicitărilor. Înalt - înţeleg; frumos - înţeleg. Mi se pare normal...cine dracu şi-ar dori o jumătate defectă? Când îţi iei câine, îl alegi p-ăl mai chior şi mai şchiop? Logic că nu, decât dacă te hrăneşti cu compătimirea apropiaţilor - sau depărtaţilor. Deci de ce ai vrea un pereche la suflet sub standardele în tendinţe? Îţi tragi mascul adevărat - d-ăla de-ţi...pfff...te face să atingi norii şi ploaia doar când te ţintuieşte cu privirea (vroiam să zic că-ţi produce orgasm, dar e prea direct. Nu-i mişto metafora? James Clavell să trăiască, că de la el am învăţat-o!), sau cârpă de picioare? Ce să aleg, ce să aleg..vezi că ştii? Însă e hilar că în final, toate ajung înamorate lulea de ăi mai mici (nu de grătar, stăpâneşte-te!), mai chei şi mai graşi. Dragostea e oarbă, ce să mai zic? Sau poate doar chioară, ca Justiţia. Clar cu balanţa în mână, ca să cântărească.
Dar de ce brunet? Habar n-am.

Problema e că eu nu sunt tall, dark and handsome - probabil; nu mă laud, că cică lauda de sine pute - dar nici mic, chel şi cu burtă. Deci dacă aş fi vreun familist convins - bine că nu sunt - aş avea 2 posibilităţi: aştept până îmi creşte burtă şi chelie ca să mă cuplez cu bunăciunea (lemon, please), sau plec. Faza e că nu pot pleca, pentru că România e un blestem. Un handicap. Te-ai născut aici, eşti handicapat (SĂ NU GENERALIZĂM). Vrei familie? Caută-ţi consoartă internaţională! Dacă ai noroc i se pune pata pe tine; poate îţi toarnă şi câţiva plozi, moment în care începi să gândeşti pozitiv: poate seamănă cu mă-sa. Păi dacă tot te-apuci să te-mpuiezi, nu e mai bine să nu-ţi doreşti rebuturi?!

UUUSSSSSAAAAAAAAAA....
Nici nu mai ştiu de unde am pornit; voluptatea cu care mă întrerup singur pe cuvânt că mă înspăimântă. Aţi mai văzut aşa ceva?
Sunt mai rău ca o tută d-aia de vrea să-şi cumpere poşetuţă de firmă originală a la supermarket! Băi, ceapa mă-sii, vede magazinul şi nu poa' să se ducă ţeavă la el, să-ţi facă treaba şi să se care dracu' spre alte locaţii! Nu, frate...vede magazinul, dar întâi se duce să bea o cafea la terasă. Bârfeşte cu te miri cine, dă o fugă la un motel să se socializeze cu barmanul în cea mai nouă poziţie din Kama Sutra - adevărul e că pare un exmplar bengos şi e păcat să-l scape, găseşte o prăvălie şi probează tot ce se poate proba doar de amorul artei şi când să-şi ia gentula...'Tu-te-n cur, blestem, c-a închis! Oooo, mii de scuze, mademoiselle...o domnişoară e prea finuţă şi prea elegantă ca să înjure ca bruta grotelor. Ea exclamă supărată, cu vocea ei de vrăbiuţă: "'Tu-mă-n popou, blestem, că a închis". (Îîîîîîuuuu, tot ca o coadă de sconcs la grătar sună. Mai bine nu citiţi asta)
Eu? Identic şi la fel! Păi vreau să-i comunic unei prietene ceva elementar: "Am fost la piaţă şi am văzut că un kil de prune s-a făcut 5 lei! Îţi vine să crezi?" Simple as that!
Da' nu, tăticule! Eu mă complic în ultimul hal, pornesc de la origini şi ajung în pisicii mă-sii de coclauri:
"Am vrut să merg la piaţă. Aşa că m-am apucat să mă dichisesc, să mă machiez, să mă parfumez...mă spălam, mă pieptănam, fundă roşie-mi puneam, că de! Ieşi din casă, mai ştii peste cine dai? Chiar aşa, să râdă lumea? Ia uită-l şi p-ăsta, ce zlătar e! Mă-sa nu l-o vedea când iese pe poartă?
Deci am grijă de propria imagine. No, şi cum pornesc eu la drum spre piaţă, cu cine crezi că mă întâlnesc? O colegă de liceu! Nu-ţi spun numele, că oricum nu o ştii - Iulia o cheamă. Bună, bună. Ţoc, ţoc, arăţi beton, ştiu - măi dragă, ştii ce frumoasă s-a făcut? Uaaaa... A fost odată, ca-n poveşti, a fost ca niciodată, o prea frumoasă fată. Ea e prea-frumoasa, muza care a gâdilat geniul creator al poetului, inspirîndu-i capodopera. Înfloreşte natura pe unde trece, de bucurie că a văzut-o; atât e de frumoasă - nu era aşa când o ştiam eu! All the boys love Mandy Lane, atât e de frumoasă - cel mai mişto job de pe planetă în toată viaţa ei de planetă este să-i fii sclav şi să faci boacăne. Ooooo...dar te rog, pedepseşte-mă, stăpână! I've been a bad, bad boy! Leagă-mă de pat, leagă-mă de pat! MERIT! Spank my ass, că cu el am gândit când nu te-am ascultat! Don't wash your mouth, i like it dirty! Oh, oh, oh.
Nevermind! Adică...tu chiar vrei să ţi-o descriu pe Iulia - e numele ei, ţi-am spus, nu? - cu lux de amănunte? Nu, că nu vreau să..ăă...dacă zic că nu vreau să pleci în sihăstrie de ciudă, înţelegi că nu o zic cu răutate şi nu bat absolut nici un apropo nasol, nu? Deci cum spuneam: m-am întâlnit cu ea din întâmplare - bine că mă aranjasem şi eu cât de cât...dar tot m-am simţit aiurea. Adică ţi-e frică să şi respiri pe lângă ea, ca nu cumva să-i profanezi frumuseţea. No, şi tipa vrea să plece la Roma, să viziteze şi ea Leagănul Civilizaţiei Latine - la mine? Ce mişto! Te primesc cu cea mai dragă inimă! Lamine se află leagănul! Îl am în curte, în mijlocul naturii, ascuns de privirile curioşilor! Vrei să-l încercăm?
Chestia e că dacă eu aş fi ea, aş pleca în Egipt: faraoni, piramide, morminte...ce mai? Leagănul Civilizaţiei Mondiale, nu joacă! Serios, am văzut pe Discovery! Cel mai tare post din lume!! Numa' ieri a fost o emisiune - Jurassic CSI, cu dinozauri. Îţi vine să crezi că a existat aşa ceva? Liopleurodonul e dinozaurul meu cel mai preferat; carnivor feroce, 7 m lungime, înotătoare de 3 m, 35 t greutate. Cel mai prădător, cel mai mare, cel mai tare. Godzilla: size does matter. Auzi? Cât e ceasul? ATÂÂÂT? Băgami-aş, i'm dead late! Fug acasă, ne mai vedem. Pa!!"
Şi după 10 minute mi se urcă înţelepciunea înapoi la căpuţul potrivit: AM UITAT SĂ ÎI ZIC DE PRUNE!! Uffffffff...niciodată nu am timp de nimic! Aşa ce mă-nervează, de-mi vine să...nu ştiu ce să fac! Da' îmi vine! Iulia, Iulia, Iulia.

Da, domle, aşa sunt! Mi-e ruşine să recunosc, dar am creierul mai împroşcat de duduism decât orice duduie care o alegi la întâmplare! Mergi pe stradă şi urlă ţoapa după tine: pick me, pick me! Alege ce vrei, sunt peste ea la orice oră!

Ce spuneam, că am uitat! Nanananananananaaaaa...stai să dau pagina...nananananaa...YES! OH, FUCK, YES!
Nicole...mânca-o-ar tata pe ea de brioşă mică şi dulce!! Nicole, Nicole, ce-i făcuşi tu inimii mele?

Alexandru Jula - Cand alege inima

Asculta mai multe audio manele

Numele tău, e-n sufletul meu...orice s-ar întâmpla. Nicole, personificarea celor 3 Graţii mitologice! Parfumată ca o orhidee sălbatică, fină ca o petală de trandafir. O, Nicole, mai suplă decât o căprioară, muză a poeziei din sufletul meu! - v-am zis că am aşa ceva? Eee? V-am zis, v-am zis?
Nicole... Ghiersul de privighetoare care îmi face inima să zâmbească. O, Nicole, lasă prea-plinul făpturii tale să mă inunde, să mă încălzească!!



"Focus, Conan!".
Admirabilă fază! Sunt pe jos de râs, ori de câte ori o văd! Mimica, tonalitatea vocii, gesturile, privirea, culorile, formele...FORMELE. Her titties are screaming for attention...
"Focus, CONAN!" Dar sunt concentrat, pisicuţa mea - ce n-aş da, ce n-aş da. Pe cuvânt de cercetaş, nu-ţi scap o tresărire a pieptului; te rog, respiră! Uşor...adânc...mai adânc...ahhhhhhhhh...uuuuhhh....haaaaaaaaaaaaaa. Desfătare pentru ochii mei obosiţi!
"CONAN, FOCUS! UP HERE, NOT DOWN THERE!!" Nu fi porc!

Trăin p-aici pe planetă, am observat că fiecare acţiune are un scop precis: când te duci la schi, te îmbraci bine să nu faci ţurţuri - că doar nu schiezi pe plajă la Miami; când faci scufundări, ghici ce? Cari în spate (pe sistem "o furnică duce-n spate, un grăunte jumătate") ditai butelia - că doar nu îţi cresc branhii, să respiri ca peştele!
Prin urmare mă întreb: de ce se îmbracă o femeie-divă-zână-Nicole aşa cum se îmbracă? Ca să se simtă bine? Aham...cred că e o plăcere să-i intre fusta prin toate...ahhh...să o strângă fusta (atât de rău încât abia se poate aşeza). Ca să fie plăcută şi admirată de către sexu' opus? Probabil...dar ca să admiri, nu trebuie să vezi? Cum îi spui la una ("uneia, desigur") "Pisi, ce sexy şi apetisantă eşti", dacă nu o vezi?
Prin urmare: te îmbraci dezbracată, ca să bălească precoce masculu' feroce când te vede. Ştii că aşa va face, mizezi pe asta...Dar atunci de ce e naşpa să se uite? La dracu! Păi dacă ieşi nud pe stradă şi îţi pui şi leduri reflectorizante ca nu cumva să te rateze careva, nu se chiombează lumea la tine? "Viol, viol, nu săriţi că-mi place"...cam aşa aş rezuma toată daravela.
Şi mai ales: de ce e naşpa pentru un bărbat să admire o femeie - care pe legea mea, te invită în şuturi spre rotunjimile ei - dar nu e naşpa pentru o femeie să admire un bărbat bine făcut, eventual şi cu moobs apetisanţi?

Dacă eram eu Conan (ceea ce nu sunt :(( :(( :(( ), mă faceam şi Barbarul. Se poate "Conan" fără "Barbarul"? Se poate "Jet" fără "Li"? Se poate "Van" fără "Damme"? Normal că nu se poate! Apropo...Brusli l-o bate pe Van Damme? Propun un turneu între cei 2; iar câştigătorul să se lupte cu Cichicean. Tare, sau ce? Bad boys, bad boys, what you gonna do? What you gonna do, when they'll come for you?
În fine...Spuneam că eu mă făceam Conan Barbarul şi i-o ziceam cu tupeu:"Zebra mea mică şi scumpă, tezaurul folcloric al vieţii mele - prezentat de Marioara Morărescu, desigur, vioreaua care dai culoare vieţii mele, stai niţeluş să-ţi fac o poză, ca să dorm noaptea cu ea sub pernă şi să visez frumos!"
CE, CE VĂ ZBURLIŢI AŞA? Nu e material..de lectură, da' cică se practică la nivel înalt! Păi dacă aşa e trendul, cine sunt eu să mă pun de-a curmezişul? O admir pe bunăciune? Pac, o înrămez şi dorm cu capul pe ea...Ce atâta şmecherie?

P.S.: orice asemănare cu evenimente trecute, prezente sau viitoare/persoane moarte sau în viaţă, este pur întâmplătoare