Drumul Oaselor – Un nou început

O conservă veche şi putrezită de tren. Toante pe tocuri, supra-înălţate pentru o depistare mai uşoară, de mână cu pitici rotofei şi raşi în cap. Boschetari beţi şi nămâncaţi (oare de unde au bani de băutură?). Copilandri ştirbi, nespălaţi şi drogaţi de aurolac, cu o mână întinsă şi una strânsă pe pungă. Bănci rupte şi murdare. Manelişti albi, cu pantofi lungi, albi; pantaloni largi şi albi; tricou cu guler ridicat, mulat şi alb; freză oxigenată şi ţepoasă. Manelişti negri (chiar tucurii de-a dreptul), cu pantofi lungi, negri; pantaloni mulaţi, negri; tricou cu burtoacă, mulat pe kilele de celulită; freză neagră şi lungă, gelată. Ţigani jegoşi şi nespălaţi, care put de îţi defrişează părul din nas. Curve bălăngănitoare pe duduielile unui local de fitze, din faţa gării. Târfe-urlător-de-colorate, ce se vând oricărui babuin păduchios, căruia i se scoală cheful de zbenguială. O babă nebună şi lăţoasă, care strigă după cineva. Poliţişti care se plimbă semeţi. Afişe colorate ţipător, care povestesc despre bogăţiile patriei, lipite pe pereţi murdari şi dărâmaţi. Cişmele pline de rugină, adevărate ghene de gunoi. Alte scaune rupte şi pătate de varul de acum doi ani. Alt tren vechi şi ponosit. Atmosferă stătută şi acră, plină de aburi săraţi de transpiraţie şi miresme de spray înţepător. Căldură râncedă. Alţi ţigani jegoşi, alte copile zdrenţuite şi soioase, cu bebei în braţe, care cerşesc ceva...“cât te lasă sufletul”, pentru sărmanul copil. Înaintare de convoi funerar. Scârbă, sufocare şi sudoare. Aglomeraţie şi nervi. Apatie crâncenă.

România, land of chois.

P.S.: Oare vezi aşa ceva şi prin gările multi-supra-aglomerate din Tokyo, Osaka, Saigata, Niigata, Sapporo, Kyoto sau Chiba?

P.S.2: Imaginea este dintr-un adevărat Lend of Chois. Doar că nu al nostru.

P.S.3: Data viitoare prepar eu.....(pauză prelungă de efect, în care mă trag de cravată – nu prea mă omor cu papionul şi nici nu am aşa ceva).....cina. Şi era să uit: Mmmuaah
Itadakimas! (cum ar spune nihon-san), sau “Poftă-n maţ!”, cum ar spune un vecin.

Aoi Ano Sora

Vă mai amintiţi când Românica trebuia să primească nişte milioane de euro, iar trecătorii îşi dădeau cu părerea în legătură cu utilizarea pomenei? Câte bordeie (nu bordeluri), atâtea obiceie; adică, câte minţi, atâtea dorinţe: unii visau autostrăzi ca-n Vest (sau cel puţin ca în India şi China), alţii voiau protecţii anti-criză pentru micii întreprinzători; mămicile cu prunci în braţe voiau programe mai bune pentru protecţia copilului şi în general, ceva bun pentru copil, mămăicile voiau sisteme sanitare puse la punct, agricultotii doreau învârtoşarea agriculturii. Iar un nene a trântit pleaşca, la sictir: “Păcat că n-avem noi puterea de decizie. Ăştia mai mici…”

Gura lu’ Nene, adevăr grăieşte. Dar atunci: de ce s-a mai făcut şarada asta? Ca să-şi justifice nişte umflaţi banii pe care i-au cheltuit? Mda…”după ce că eşti prost (a se citi tâlhar), te mai caci şi-n drum”. Sau nu? A fost doar ceva propagandistic, ca să vedem noi, “ăi mulţi”, că puhavii de la conducere se interează cu adevărat de problemele ţării? Doar o manea zdrăngănită, ca multe altele? Parcă aşa aş crede…
Dacă eu ziceam că aş vrea…ehehe....
Vreau să primesc eu toţi banii, să îmi iau un T-34 (pentru a mă deplasa în bune condiţii pe minunatele noastre autostrăji suspendate), o iefteneală de apartament-viloacă de vreun million de biştari (ca să o oftic pe fata aia mare a lu’ Marinar* - apropos! Tot nu ne-a explicat şi nouă, amărăştenilor de rând, DE UNDE A AVUT 800 DE MII DE EURO SĂ ÎI ARUNCE PE O GRĂMADĂ DE MOLOZ ŞI FIER-BETON!!!!) şi de restul…îmi făceam o firmă de tractări, că am înţeles că aici se află Izvorul De Unde Curge Banii Necontenit. Doar te conectezi şi gata! .
Sau, după model Ritzian, vreau să mai iau ceva bani de la un Minister (chiar nu mă interesează care) şi să achiziţionez una bucată scenoacă plătită de alţii, pe care să se caţere tot conţinutul Căşii Poporului şi al Cotroceniului, să îmi prezint şi eu omagiile lipicios-de-închinăcioase…
Dar dă cineva o ceapă degerată şi putrezită pe ceea ce îmi dorec eu? NUUUUUUUU….Păi şi atunci, de ce atâta tam-tam cu banii ăia? Oricum o să îi sugă vreun pufos încrăvăţat…iar pe el îl va suge o tută dornică de poşetuţe…şi gata! CIRCUITUL BANILOR ÎN NATURĂ.
End of story. Punct. Caput. Asta la vista, Baby!

Acum….“Peste 30 de miliarde de euro vor intra în România. Îi ia cineva? Accesează fondurile CEC Bank, pentru detalii”.
În primul rand: sigur că îi va lua, DOAR CĂ NU NOI!
Apoi…Băi…pufuleţi alteraţi! Porci cu trichină la creier! Băi…mânca-v-aş ochii voştri! (Pe principiul: Dracula, Dracula, ieşi mânca-ţi-aş ochii!!!!) Nu v-aţi săturat să vă bateţi joc de tărişoara asta? Mai vindeţi, măi, şi nişte hamburgeri, nu numai chiftele fleşcăite (mai ales că “Eeei uuud laic teo bei e ham-baaa-ga”**). Serios! Sunt sătul până-n gât de porcăriile voastre chifteloase şi vreau să îmi schimb meniul! Aşa că…Băgaţi din gros, cu burgeri!
Intră în Românica nişte bani…adică la burtălăul vreunui şmecher baban! Restul pulimii se pregăteşte asiduu pe băncile şcolii pentru o viaţă de sclav, iar ăia mai norocoşi mor prin spitalele noastre pline de gândaci şi de jeg! Suntem îndopaţi de mici cu căcaturi despre succesurile care se obţin prin sinceritate, curaj, civism, onestitate şi cuminţenie, doar ca să vedem după anii de şcoală că totul nu valorează nici măcar un pârţ de porc!
Pentru ce să mai fii aşa? Cine nu a observat că viaţa este o junglă, o hazna în care rechinul îl mănâncă cu fulgi cu tot pe un peştişor mai mic…va învăţa odată şi-o dată. Cine joacă în filmele alea cu cetăţeni europeni plini de filosofeli-de-doi-bani despre mânrie, unitate şi fraternitate, încrezător în vreo justiţie, doar să îşi arunce ochii pe geam! Curvele se lăfăie îm mătăsuri, în timp ce unii muncesc 16-17 ore pe zi, pentru câteva sute de lei! Hoţii se spetesc 24 de ore pe zi (uneori chiar şi noaptea) la suptul banilor publici, conduc în Fundul Iadului o tărişoară (glorioasă acum vreo câteva sute de ani), iar robul plătitor de taxe şi impozite le ţine curul dolofan în pumn, toată ziulica! În mileniul 3, când se fac transplanturi de celule stem şi clonări de diferite animale, un bebel moare de la o investigaţie R.M.N.! Într-o mândră ţară aparţinătoare de Uniune, şoferii îşi rup maşinile prin craterele de pe asfalt, oraşele nu au canalizari, copii încă învaţă la lumina lumânărilor sau a lămpii, şcolile sunt mizere (cu toată compentenţa maximă a Androneascăi), se dărâmă peste elevi, sau lipsesc cu desăvărşire, iar bătrânii mănâncă din gunoaie, pentru că nu le mai ajunge pensia şi pentru luxul hrănirii. Curat meritocraţie, coane Băsică!

Şi toate astea se întâmplă în timp unii se hlizesc pe la televizor, se înalţă pe vârfuri şi se mândresc cu conducerea lor pupinbăsesc-de-eficientă! Viermii se zbenguie în ics-cinciuri, curvele se înţolesc dein Europa, vaca dă ouţe, găina lăptic...şi totul e bine când se termină cu bine! Este bine şi pentru una cercetată de ochii lumii, pentru că se ştie prea-bine că a susţinut o campanie europarlamentară de Cascadorii Râsului (sau nu se ştie şi tocmai asta este cauza pentru care “s-a declanşat o anchetă”? "T-ai îmbogăţit fără noi? Nu se poate aşa ceva! "). Şi pentru “domnişorica” care a contracarat imediat, cu ţâfnă periculoasă. Şi pentru beţivanul care bagă din scurt 2-3 beri de seară, îşi altoieşte puţinel nevasta (pentru un somn mai liniştit), apoi mere şi el să se pună la somn, pentru că a doua zi trebuie să se mai muleze pe nişte dorinţe patronice. Şi chiar şi pentru petecul de teren arabil care se usucă în soare, dar care figurează în acte ca fiind irigat zilnic!

Ce minunat de frumoasă este ţara în care trăim! Îţi vine să o iei la fugă, să te tot duci 9 ani…şi să te pierzi pe albastrul cerului!

* Este vorba, desigur, depre Amza Trifan - marinarul principal din "Fetele Marinarului";
** în varianta Inspectorului Clouseau; "I would like to buy a hamburger", în traducere liberă.

Behind Blue Eyes

Acum câteva zile n-a vizitat o rudă (nu rud), pe care nu o mai văzusem de ceva ani. Am discutat, am rememorat diferite întâmplări din vechimea paleoliticului, ne-am scuipat de-deochi…Toate bune şi frumoase. Până şi-a scos ţigara şi bricheta, apoi a ieşit la o pipă…
A FOST PICĂTURA CARE A UMPLUT PAHARUL!

Stau câteodată şi-mi aduc aminte de bunica, pe când încă era în putere...
Măicuţă bătrână cu părul ca neaua, cum torcea cu furca la brâu şi fusul sfârâind între degete, cum ne ne povestea despre vreun zmeu răutăcios şi un crai viteaz care i-o dădea urât de tot la oase, cum stătea cu firul de lână pe după gât iar andrelele se încălăbăceau vijelios, "construind” ciorapi groşi din lână, ca să nu ne degere lăbuţele când ne adunam toţi copii de pe stradă la câte un concurs de sănii, sau cum trăgea voiniceşte de spata vreunui război, în timp ce cu cealaltă mână arunca suveica printe firele ţesăturii..Vremuri care au trecut.

Acum rămân prost când mă plimp şi eu pe stradă ca omu' şi dau nas-în-silicon cu câte vreo divenie cu milioane de vânturi de mărire ce îi răscoleşte vidul cranian! O văd cum scoate tacticoasă pachetul de tabac mentolat şi fluşturînd lasciv din gene, cere plină de senzualitate un foc, lungindu-şi buzişoarele....Doar este tânără, independentă şi poate face ce îi trăzneşte ei!! Dacă vrea, poa’ să ude şi canapeaua (Mama nu se supără! De ce oare???), poa’ să îi ceară iubiţicului vreo câteva mii de euro să îşi facă un tatuaj sexy sau chiar să îi arunce pe vreo sacoşă din aia de fitze...E frumos când eşti o tânără femeie de succes, vânată de toţi urangutanii! Dar...oare ce vor face specimenele astea peste vreo 40-50 de ani? (desigur, presupunînd că atunci nu se vor tăvăli în chinuri pe câte vreun aşternut jegos de spital, cu plămânii în zdrenţe şi roşi de cancer) Cum o să arate o măicuţă bătrână cu părul de lână (ars de toate nenorocirile de vopseluri her-stailiste), care îşi ia nepoţeii în braţe şi printre 2-3 rotocoale de smog şi câteva icnete, o să le povestească despre tainele din “Tehnologia, Utilajul şi Controlului Calităţii Sugerii din Băţul Fermecat”? O să le spună poveşti cu Pufoşel cel Voinic si Conturile de Aur sau cu Ultraviolata (de la tratamentul de naştere al stratului de bronz seducător la ultraviolete) ca Zăpada şi cei 7 Maneloşi Curtători? Voi nu sunteţi întregi la cap, bă dragelor! Care ursitoare şi-a bătut joc de voi şi v-a făcut creierul pane, l-a amestecat cu câteva tone de măsline oierifere şi vi l-a îndesat în dos? Păi se poate aşa ceva? Atâta gingăşie şi sensibilitate behăită în toate cele 4 vânturi, atâta iubire înfăptuită prin cele mai intime colţuri pulice, iar voi vă daţi singure şi în mod repetat cu capul în firma asta sclipicioasă? Nu este frumos…

Deşi văd mereu câte o divă cu ţigareta slim (pentru că, nu-i aşa, nu contează lungimea sau grosimea, ci ceea ce ştii să faci cu ea) în mână sau în gură, iar imaginea asta suavă a intrat deja în cotidian, simt cum mi se scorojeşte retina, la fiecare contact de acest fel. Serios, nu mai pot! Mă va ajuta oare EBA să dotez toate suferindele cu câte un scaun electric? (dacă merge la bătrâni). Nu prea cred…după ce frumos am lăudat-o în trecut…Dar o să retractez totul, dacă primesc această favoare! O să spun chiar că i-a crescut al doilea şir de inteligenţe vii, şi că încă îi va mai creşte încă unul şi încă unul, fără număr, fără număr, fără număr….mai des decât dinţii unu rechin!

Am devenit prea violent…Scuze. Normal că nu o să fac asta; o să mă comport ca un cavaler adevărat şi ori de câte ori voi întâlni o duduie ne-fumată, o să fiu primul care îi sare în ajutor. Vreau din tot sufletul, să fiu eu acela care îi va oferi foc…LA RUGUL FUNERAR!!!!

P.S. 1: Sper să nu fiu suspectat prea rău de misoginism. El trăieşte cu adevărat pe acolo pe undeva, prin străfunduri, dar se află în doze moderate, doar pentru savoare. Adică, puţin şi bun, faţă de o anumită categorie feminină - nu spui care :P:P:P

P.S. 2: Ştiu cum se ţine coasa în mână (chiar ceva mai mult de atât), doar că în desen are o poziţie mai...ciudată, din raţiuni estetice