Behind Blue Eyes

Acum câteva zile n-a vizitat o rudă (nu rud), pe care nu o mai văzusem de ceva ani. Am discutat, am rememorat diferite întâmplări din vechimea paleoliticului, ne-am scuipat de-deochi…Toate bune şi frumoase. Până şi-a scos ţigara şi bricheta, apoi a ieşit la o pipă…
A FOST PICĂTURA CARE A UMPLUT PAHARUL!

Stau câteodată şi-mi aduc aminte de bunica, pe când încă era în putere...
Măicuţă bătrână cu părul ca neaua, cum torcea cu furca la brâu şi fusul sfârâind între degete, cum ne ne povestea despre vreun zmeu răutăcios şi un crai viteaz care i-o dădea urât de tot la oase, cum stătea cu firul de lână pe după gât iar andrelele se încălăbăceau vijelios, "construind” ciorapi groşi din lână, ca să nu ne degere lăbuţele când ne adunam toţi copii de pe stradă la câte un concurs de sănii, sau cum trăgea voiniceşte de spata vreunui război, în timp ce cu cealaltă mână arunca suveica printe firele ţesăturii..Vremuri care au trecut.

Acum rămân prost când mă plimp şi eu pe stradă ca omu' şi dau nas-în-silicon cu câte vreo divenie cu milioane de vânturi de mărire ce îi răscoleşte vidul cranian! O văd cum scoate tacticoasă pachetul de tabac mentolat şi fluşturînd lasciv din gene, cere plină de senzualitate un foc, lungindu-şi buzişoarele....Doar este tânără, independentă şi poate face ce îi trăzneşte ei!! Dacă vrea, poa’ să ude şi canapeaua (Mama nu se supără! De ce oare???), poa’ să îi ceară iubiţicului vreo câteva mii de euro să îşi facă un tatuaj sexy sau chiar să îi arunce pe vreo sacoşă din aia de fitze...E frumos când eşti o tânără femeie de succes, vânată de toţi urangutanii! Dar...oare ce vor face specimenele astea peste vreo 40-50 de ani? (desigur, presupunînd că atunci nu se vor tăvăli în chinuri pe câte vreun aşternut jegos de spital, cu plămânii în zdrenţe şi roşi de cancer) Cum o să arate o măicuţă bătrână cu părul de lână (ars de toate nenorocirile de vopseluri her-stailiste), care îşi ia nepoţeii în braţe şi printre 2-3 rotocoale de smog şi câteva icnete, o să le povestească despre tainele din “Tehnologia, Utilajul şi Controlului Calităţii Sugerii din Băţul Fermecat”? O să le spună poveşti cu Pufoşel cel Voinic si Conturile de Aur sau cu Ultraviolata (de la tratamentul de naştere al stratului de bronz seducător la ultraviolete) ca Zăpada şi cei 7 Maneloşi Curtători? Voi nu sunteţi întregi la cap, bă dragelor! Care ursitoare şi-a bătut joc de voi şi v-a făcut creierul pane, l-a amestecat cu câteva tone de măsline oierifere şi vi l-a îndesat în dos? Păi se poate aşa ceva? Atâta gingăşie şi sensibilitate behăită în toate cele 4 vânturi, atâta iubire înfăptuită prin cele mai intime colţuri pulice, iar voi vă daţi singure şi în mod repetat cu capul în firma asta sclipicioasă? Nu este frumos…

Deşi văd mereu câte o divă cu ţigareta slim (pentru că, nu-i aşa, nu contează lungimea sau grosimea, ci ceea ce ştii să faci cu ea) în mână sau în gură, iar imaginea asta suavă a intrat deja în cotidian, simt cum mi se scorojeşte retina, la fiecare contact de acest fel. Serios, nu mai pot! Mă va ajuta oare EBA să dotez toate suferindele cu câte un scaun electric? (dacă merge la bătrâni). Nu prea cred…după ce frumos am lăudat-o în trecut…Dar o să retractez totul, dacă primesc această favoare! O să spun chiar că i-a crescut al doilea şir de inteligenţe vii, şi că încă îi va mai creşte încă unul şi încă unul, fără număr, fără număr, fără număr….mai des decât dinţii unu rechin!

Am devenit prea violent…Scuze. Normal că nu o să fac asta; o să mă comport ca un cavaler adevărat şi ori de câte ori voi întâlni o duduie ne-fumată, o să fiu primul care îi sare în ajutor. Vreau din tot sufletul, să fiu eu acela care îi va oferi foc…LA RUGUL FUNERAR!!!!

P.S. 1: Sper să nu fiu suspectat prea rău de misoginism. El trăieşte cu adevărat pe acolo pe undeva, prin străfunduri, dar se află în doze moderate, doar pentru savoare. Adică, puţin şi bun, faţă de o anumită categorie feminină - nu spui care :P:P:P

P.S. 2: Ştiu cum se ţine coasa în mână (chiar ceva mai mult de atât), doar că în desen are o poziţie mai...ciudată, din raţiuni estetice

They don't really care about...Me (Smooth Criminals)

Motto:
“To you, Michael is an icon; to us, Michael is family”
[Janet Jackson]

Începe să mi se pună de-a curmezişul toată mascarada asta meschină afişată cu aplomb dement la fiecare colţ de stradă, pentru comemorarea Regelui Pop! Mi-e scârbă de toate fetişcanele care se jelesc în hohote, cu lacrimi de crocozaur, pentru că şi-au pierdut sensul existenţei şi Steaua Călăuzitoare a Destinului; mi se opresc fluxurile neuronale când îi văd pe toţi boschetarii cum închină un păhărel pentru Michael, până intră în comă alcoolică (n-ar da Domnul să se îmbete cu alcool metilic!) şi când aud de toţi handicapaţii care dărâmă casa făcută cu trudă de mămiţica lor, pentru că cică sunt nebuni de supărare!
Băi vitelor bolînde de răceala porcină! Nu l-aţi meritat pe Michael Jackson! Cât a trăit, v-aţi bătut joc de el! Aţi râs, ba că umblă cu mască, ba că îi pică nasul, ba că i se dezintegrează faţă şi acum vă daţi mega-fani ai mega-starului? L-aţi supt de bani ca nişte pleoşniţe stârcite, l-aţi târât prin săli de judecată pentru că a iubit copiii şi copilăria, l-aţi hăituit ca pe un criminal!
Michael Jackson are diaree! Precis e de la operaţii....Michael Jackson se plimbă cu copii de mână! Precis e un pedofil nenorocit... Michael Jackson şi-a făcut fermă cu teleguţe şi a mai şi numit-o “Neverland”, ţara lui Peter Pan şi a copiilor care nu vor să mai crească! V-am zis eu că e pedofil?
Nu l-aţi meritat, măi ipocriţi de rahat cu perje!

Michael Jackson a fost un geniu! (chiar dacă şi el, ca orice om, avea defecte) Îşi scria singur versurile cântecelor ce aveau să devină hit-uri (albumul “Thriller” a fost timp de 80 de săptămâni în primele 10 poziţii ale topului Billboard 200), şi-a inventat şi patentat propriile mişcări de dans cu care a cucerit mapamondul, cânta ca nimeni altul...Voi sunteţi în stare să creeaţi ceva? (Altceva decât noi modalităţi de a băga la burtălău...).

Să nu vă treacă prin cap că eu am fost expert în viaţa lui! Eram relativ prea mic ca să pricep întreaga lui genialitate, emormitatea de muncă care o depunea pentru o oră de concert live; eu eram doar încântat doar de muzică şi de mişcarea scenică...de aceea nu mă pot numi un fan înfocat al lui. Mă uitam acum la înregistrarea concertului de pe Lia...păi pentru cât a dansat el atunci, cred că i-au trebuit luni de diete bogate în glucide şi lipide, ca să îţi revină! (Oare vedetele noastre rotofeie - de la atâtea mega-fitze – ar fi în stare să susţină un concert live de 2 ore, în care să danseze până le sar ochii din cap? Dar să susţină o serie de 50 de asemenea concerte..) A depus un efort imens pentru public! Acelaşi public care se hlizea la pozele cu un Michael neras şi obosit, acelaşi public care îl considera ţicnit pentru numărul operaţiilor estetice pe care le-a suferit, acelaşi public care acum face băltoace la ochi, pentru că le-a dispărut idolul.

Mă uitam la ştiri. În faţa reşedinţei Jackson era o turmă uriaşă de jurnalişti, care îţi scoteau ochii, mai-mai or prinde vreo ştire bombă care le va arunca vânzarea publicaţiei la care lucrează, în slava cerului! Băi om-ilor! Cineva a murit! Măcar din respect, nu puteţi fi olecuţă mai liniştiţi? O familie suferă, iar vouă vă arde de declaraţii bombă? Păi atunci, nu sunteţi citavi cu capul...Pe cuvânt că eu îi împuşcam direct între ochi, pe nesimţiţii ăia!
Asta nu mai presă...asta e doar o hărţuire dementă, într-o lume şi mai dementă! O lume care se ceartă cu disperare pe moştenirea Regelui Pop, pe care o durea fix în moalele cotului de Michael şi de cd-urile lui cu cântece, dar care a năvălit ca o turmă de bivoli turbaţi de făneală, imediat ce s-a auzit de moartea lui.


Şi vă mai numiţi idolatri de Jackson...ruşine să vă fie, câinilor!

Moment şi schiţ

•Personagii
Tache: asociatul lui Tică la o firmă de imprimări hârtie (de dragul povestirii, să o numim Imprimeri Naţională);
Tică: asociatul lui Tacche la firmă numită mai sus;
Găurica: denumirea populară a firmei deţinute de cei 2 bogătani de mai sus.

•Expoziţiune şi Intrigă
Tache şi Tică au nevoie de tuş la imprimanta scoţătoare de bani. Din păcate, pentru a se semna contractul de vânzare-cumpărare trebuie să fie prezente ambele părţi de patroni(chiar dacă magazia "Găuricii" este, teoretic, tot proprietatea lor).
•Desfăşurarea acţiunii
Necunoscînd că este necesară prezenţa amândurora, Tică se urcă în Hummer şi se opreşte cu scârţâit de BBS (dotate şi cu spinere de aur) tocmai în faţa "Găuricii". Bineînţeles că nu rezolvă nimic şi se întoare cu ţeava de eşapament între pneuri.
Supărat nevoie mare, Tache îşi ambalează motorul tunat al Maibahului din dotare, îşi goleşte un tub de Intessa în freză şi demarează în trombă, cu acelaşi scârţâit de roţi. Matroana (administratoarea) "Găuricii" nu se lasă însă prostită şi îi dă cu flit, cât ai zice „fitză”. Tache se întoarce mânios acasă...
În sfârţit, cei 2 eroi hotărăsc să respecte legea votată de idioţii de parlamentari.. Se înoadă ei frumuşel la oglinzile retrovizoare ale bolizilor şi pornesc cu cântec spre firmă...GHINION, ÎNSĂ!!! Matroana "Găuricii" era plecată în concediu medical (pentru care îşi propusese o normă măricică de supt la alţi grăsani), plus că stocul de tuş se epuizase complet, în 2 timpi şi 3 mişcări (era marca M.J. – Marele Jaf – dar fanii debil-de-avizi au crezut că este prescurtarea de la Michael Jackson).
•Punctul Culminant
Sanăvă bici! Faching hor! Şit!
•Deznodământ
Tică şi Tache se întorc tunînd şi fulgerînd acasă şi anume pentru că au rămas ne-cumpăraţi.

•Concluzia 1
Când fu Tache, nu fu Tică; când fu Tică, nu fu Tache; când fu Tache şi fu Tică, nu fu tuş la "Găurică”.
•Concluzia 2
Tocmai când se hotărăsc ai noştri rozalii grohăitori să respecte legea "Găuricii", aceasta, ca o nesimţită ce se află, nu mai posedă cele necesare.