Cârnaţii de Pleşcoa

De când te naşti, ai două posibilităţi: să fii fată, sau să fii băiat. Dacă eşti fată, este bine; dar dacă eşti băiat, este şi mai bine...
Dacă eşti băiat, poti să fii mai neciopl....adică dur (ceea ce se înseamnă că eşti norocos, pentru că nu mai e nevoie să îţi ”machezi” primitivismul înnăscut). Eşti un cavaler desăvârşit....scuipi semninţe (sau flegme vâscoase), arunci cu înjurături şi ameninţări ca un maimuţoi enervat de râia în posterior, bei în fiecare seară ca un cal însetat şi apoi te întorci acasă mergînd ca pişul boului, dar....eşti cavaler! Nu ridici mâna asupra unei fiinţe inferioare (adică asupra celor ce aparţin regnului slab - femeile)! Eşti un samurai aspru şi ras în cap (adică pe creier), care îi apără pe cei slabi....şi nu îi poţi provoca nici un rău celei ce îţi face de-ale gurii. Este sub demnitatea ta de bivol descreierat să faci asta. Când eşti enervat la maxim pe ea, doar zbieri puţin ca să îţi impui punctul de vedere şi eventual o înjuri (da’ cu măsură, să nu o jigneşti prea rău şi să rămâi cu hainele sclipicioase, ”de firmă”, nespălate). Orice ai face, nici nu te gândeşti să ”îi livrezi ” vreo directă de stânga cu dedicaţie specială!
Avem nişte bărbaţi care nici măcar nu concep să nu fie bine crescuţi; suntem fiinţe evoluate, culte, care trăiesc în secolul XXI (nu în Comuna Primitivă)....societatea a evoluat îndeajuns de mult să perfecţioneze psihologia (de turmă), să înţeleagă adevăratele valori....ne îndrăgostim zi de zi de miracolul numit "femeie”, respiram doar pentru că îi vedem divinitatea zilnic, însă...numărul cazurilor de violenţă domestică este în continuă creştere. Indiferent dacă partenerul mascul este sărac sau bogat, cu mintea întreagă sau chinuită de stoluri întregi de păsărici, alcoolic/drogat sau ”curat ca lacrima”, că are o celulă putredă în creier sau doar o lipsă acută de neuroni, el este VIOLENT (oricât s-ar făli cu principiile sale, pe care le calcă oricât de des are ocazia)! Pentru că în lunga şi experimentata lui existenţă, a înţeles că în casă trebuie ”să cânte cocoşul”....pentru că tot ce a priceput de la viaţă este că o femeie trebuie "educată” (cu cureaua, biciul bâta, sau alte asemenea instrumente ajutătoare) să îşi înveţe locul în societate....”Bătaia e ruptă din Rai”. Aşa că un mic ghiont la ficat, un bocanc în gură sau o incizie (făcută cu un cuţitaş sterilizat în prealabil – a se vedea grija enormă pentru ca ”jumătatea” să nu fie atacată de microbii dătători de boleşniţă) pe antebraţ sunt doar nişte „nimicuri” necesare....Bărbaţii sunt nişte dobitoci! Porci neruşinaţi şi îngânfaţi....majoritatea timpului aflaţi sub soarele torid al verii (ceea ce presupune că sunt şi în călduri inimaginabile....)
Se spune că un bărbat este şofer mai talentat decât o femeie. Dar, atunci nu ar trebui sa scadă numărul accidentelelor? Da' de unde...Un mascul viril ŞTIE să conducă cu un ochi la drum, şi unul la trotuar; că poate (Doamne ajută) vede vreo bunăciune în fustă mini şi ratează să o claxoneze...Şi cam ce ar trebui să însemne asta? Că fata e frumoasă şi o apreciază? („Ce e frumos, şi lui Dumnezeu îi place.” Dar nu cred că l-am auzit pe Doamne-Doamne claxonînd din Rai de câte ori vede ceva deosebit....) Sau că e disponibil pentru o partidă de...”table” pe bancheta din spate a maşinii? Asta nu înseamnă decât că nu îşi primeşte porţia necesară acasă, şi vrea surplus, ca să se umple – mai precis să se golească? (Pe principiul „După ce că eşti prost, mai şi semnalizezi?”)...Este gestul suprem de meltean obsedat, pe care îl poate face cineva...Cineva care cum vede o fată draguţă, să spere la o porţie de lăptic direct de la sursă, să creadă că ”Hei, Pisi! Nu ai chef de ceva kung-fu în pat?” este o expresie a propriei vigori şi a supremei valori morale cu care este înzestrat?...Sunt dezgustat de oameni dintr-ăştia! Am început să constat lucrurile astea din ce în ce mai des (şi ”Sezonul Puicuţelor” abia începe!), dar...mi-e ruşine, sincer, că fac parte dintr-o clasă ce abundă în bizoni aţâţaţi şi băloşi...
Mereu am încercat să aflu ce poate simţi o fată care trece prin asta (adică este claxonată în timp ce merge liniştită pe stradă). Am crezut că se enervează, văzînd printre ce animale îşi duce traiul zilnic. Am crezut că se simte insultată, pentru că este privită doar ca un obiect cu o destinaţie precisă, ca o bucată de carne fragedă ce astâmpără foamea unui canibal. Se simte jignită si dispreţuită, scârbită până-n măduvă de aceşti babuini paleolitici. Şi unele chiar aşa simt...Dar majoritatea sunt flatate!!! Sunt bucuroase că sunt dorite, sunt excitate la gândul că poate au norocul ca astfel, să îşi întâlnească "Prinţul din Camionul Alb", stăpân peste vreo insuliţă exotică aruncată „la mişto” prin Hawai, sau măcar posesor al unui Jet luxos, cu mobilă ”cufurită” de aur şi pietroie preţioase...Dacă le spui că se comportă ca nişte prostituate de ultimă speţă, se simt ofensate la corazon şi în orgoliul lor de căprioară delicată....şi au dreptate! Pentru că sunt doar nişte curve stilate...se cred elegante, drăgălaşe, sensibile, căutătoare de dragoste şi sentimente nobile...şi totuşi, reacţiile le trădează adevăratul caracter deşănţat şi greţos. Nu sunt decât nişte păpuşi gonflabile fără pic de creier, cu sfertul de neuron chitit pe trabucul norocos care le va îndeplini visele...
Drăgut, nu? Bărbaţii sunt nişte dobitoci obsceni, iar fetele sunt nişte târfe destrăbălate! Mi-e ruşine de EI, dar nici ELE nu mă fac mai mândru. Acesta e tristul adevăr...
Şi totuşi....la fel cum în fiecare pădure uscată mai supravieţuieşte ascuns, ici-colo câte un arbust verde, la fel cum în Yin se găseşte un strop de Yang (şi viceversa), aşa mai există şi câte o domnişoară graţioasă şi un bărbat cu adevărat cavaler...Dar sunt pe cale de dispariţie în ziua de azi, aşa că ar fi normal ca să se creeze rezervaţii speciale pentru ei, sau măcar să fie ocrotiţi de lege. Prea utopic, nu? Rămâne doar să sper că...fiecare va fi călăuzit cumva spre cel de care are într-adevăr nevoie. Persoana care/pe care o va face fericită, indiferent ce înseamnă asta: (Prea)Curvii şi curvele, cele care vor doar un cârnat (în locul porcului întreg) şi doar acel cârnat (care poate e unul delicios, de Pleşcoi), Cavalerii şi Domniţele...
Dar este foarte probabil ca acest lucru să nu se întâmple acum, şi mai ales nu la noi...Nu într-o lume golită de valori şi principii, schimonosită şi hâdă.

Fumuri de mărire

De ce simt unii nevoia să fumeze? Au rămas cu sechele de pe vremea copilăriei când testau lumea înconjurătoare cu gura, iar acum nu ştiu ce să facă cu ea? Sunt ahtiaţi după senzaţia unei veşnice prezenţe cilindrice vârâte în cavitatea mai sus amintită? Vor să fie figuranţi “cool”, plini de importanţă? Vor să îşi prelungească viaţa, pentru că au auzit că afumarea este o metodă de conservare a produselor din carne, să ajungă nişte “Nepieritori” miniaturizaţi? Vor să fie “în rândul lumii”?
Încă din liceu, perioada în care eşti rebel incurabil, ţigara începe să te tenteze, pentru nu ştiu ce dezaxat a decretat că fumatul este expresia maximă a şmecheriei sau a delicateţei. Că eşti matur, că asta îţi arată gradul de libertate pe care l-ai câştigat odată cu adolescenţa. Fumezi pentru că e la modă, pentru că iubeşti privirile admirative ale picilor cu muci la nas, pentru că aşa obţii cel mai rapid respectul pe care ţi-l doreşti…Ştii că faci ceva rău, de aceea te ascunzi prin toalete sau locuri întunecoase când eşti în pericol de a fi descoperit de părinţi. Şi oricum…fumatul e o prostie de care te poţi lăsa oricând. Nu îţi baţi prea mult capul cu asta…doar trăieşti clipa! Şi ÎN PREZENT eşti stimat şi invidiat!
Şi totuşi…anii trec, şi “mă duc să pip (merg la ţigară)” devine obişnuinţă. Constaţi cu uimire că fumezi 5, apoi 10 ţigarete…apoi chiar un pachet pe zi. Dar nu contează asta, deoarece cu cât "bagi" mai mult, cu atât ai "cohones-urile" mai mari (indiferent de sex)...Stresul examenelor de sesiune te omoară, şi “beţişorul fumegător” îţi oferă singura modalitate de a te relaxa, rapid şi eficient. Şi oricum, te poţi lăsa oricînd. Doar să îţi propui acest lucru, şi gata!...Deocamdată să treacă sesiunea asta, şi cea care va urma…mai bine să treacă studenţia şi…te vei lăsa.
Apoi renunţi, şi constaţi că eşti irascibil şi stresat. Nu mai ai odihnă, nu mai eşti niciodată “în apele tale”, nu te simţi împlinit. Orele sunt monotone, zilele sunt searbede…Ai da orice pentru destinderea binecuvântată ce o găseai în ţigară…ai face orice să o atingi şi să îi simţi căldura molatecă în palmă…Dar stai! Nimeni nu te opreşte! Doar o promisiune neghioabă pe care ai făcut-o sinelui tău, pentru a opri otrava care ştiai că îţi macină corpul…Un corp care acum este mistuit de o dorinţă irezistibilă, consumat de patimă! Şi scoţi bricheta, promiţîndu-ţi că asta va fi prima şi singura dată, apoi vei reveni la “regim”. Numai că nu o mai faci…”poate altădată”
Scenariul acesta l-am văzut de prea multe ori. Şi aşa se întâmplă mereu…Ştiu că îşi fac rău singuri, vor să renunţe, dar pur şi simplu nu au puterea asta…Cel puţin aşa cred. Ei trebuie doar puţin susţinuţi, trebuie doar să le arăţi că ai încredere în ei, şi vor descoperi că sunt mult mai puternici decât au crezut vreodată. Doar că au enormul “noroc” de a găsi persoane care le încurajează din răsputeri să…"îi dea inainte, cu tupeu".
Aceştia sunt o tagmă separată a fumătorilor…sunt cei care "îmi provoacă repugnă" (vorba lui Oreste), care îmi provoacă scârbă... sunt “fumăcioşi” cu "sânge în tutun", cu creierul prea nicotinizat şi stafidit ca să îl mai şi folosească ca “organ al gândirii”. Ei nu vor să se lase de fumat, pentru că “a fuma e o virtute”; cu mucul în colţul gurii se simt mai miezoşi, mai virili… au aerul unui urangutan (sau doar unui pui de cimpanzeu) incredibil de irezistibil, şi sunt Stăpânii Lumii! Vor să aibă satisfacţia de a sufla (plini de superioritate) fumul în nasul oricărui “fraiereştean” care şi-a permis să îi privească puţin mai atent, adoră să conducă cu o mână atârnîndu-le “rafinat” pe geam (cea în care au ţigara, desigur), în timp ce Minunatul Salam De Aur zbiară cu pasiune plângăcioasă la boxele “de firmă” din portbagaj. Ei nu vor să se lase, indiferent câte poze cu plămâni sângerânzi ar fi afişate pe pachetele de tutun, indiferent câte amenzi pentru “fumat în loc nepermis” ar plăti. Mai mult, chiar…ei (cei cât de cât puţin mai “inteligeţi”) au transformat totul într-o artă! Nimic nu este mai excitant (în viziunea lor) decât mersul legănat şi privirea de bovină bolândă, atunci când eşti “înveşmântat” într-un misterios fum albăstrui…Să poţi să apari oriunde, ca baştanu’ fitzos (nu ca măgaru’) din ceaţă...
Dar ce este şi mai oribil este că ei au perfectat “Arta Fumatului Femin”! O femeie este elegantă doar dacă suflă rotocoale de fum, stînd picior peste picior pe scaunul tapiţat al barului…este frumoasă, are o anumită ţinută (prin care îşi face cunoscute cele mai ascunse dorinţe care o perturbă – pentru cei destul de “dezgheţaţi” să o “citească”), “clipoceşte” enigmatic din gene şi din când în când mai soarbe suav o guriţă de cafea şi o “guroaie” de fum…când o săruţi parcă ai linge o scrumieră…
Pentru un bărbat, este oribil să fumeze; pentru o femeie, este de o mie de ori mai dizgraţios, mai oripilant…Şi nu spun asta pentru că, vezi Doamne, sunt bărbat şi le iau apărarea celor din categoria mea. Dar…pentru o femeie, uneori noi (bărbaţii) suntem doar nişte brute primitive în călduri, pline de vicii şi de puţind a transpiraţie…Ele sunt fiinţe sensibile, rafinate, preocupate doar de Sferele Superioare Ale Existenţei Umane, distinse şi nobile. Şi totuşi, sunt chinuite de cel mai murdar nărav care s-a inventat vreodată…O stea luminoasă măcinată de o gaură neagră, duhnind a Chanel şi a tabac stătut. Unde e superioritatea în asta?
Oricât mi-aş zbate creierii, nu pot să pricep ce poate fi atât de minunat într-o ţigară…Dar poate sunt eu prea ignorant (sau prea prost) ca să văd Colţişorul de Rai ce stă sigilat acolo. Poate nu sunt eu în stare să descopăr miracolul ce zace (bine) pitulat într-o “sugară”, trabuc, havană, sau mai ştiu eu ce alte chestii din astea…
...Şi totuşi, nici nu vreau să încerc să aflu.

Manele’s World – Reloaded

4 E. Again

Motto:
“Pentru cei ce nu-nţelege! M-am născut ca să fiu REGE….!!!!”

“Blow my whistle, bitch!” [Suflă-mi în fluier, târfă!], “I wanna suck on your lollipop” [Vreau să îţi sug acadeaua], “Face down, ass up, tha’s the way I like to fuck” [Faţa jos, fundul sus, aşa-mi place să ţi-o trag], “Move, bitch! Get out of my way!” [Mişcă târfă! Piei din calea mea..]…
NU VĂ SPERIAŢI!!! Nu sunt injurii grosolane la adresa “tutelor de cartier”! De fapt…(unele) dintre ele chiar se bucură să le audă! Se zbânţuie frenetic şi dau din toate organele (cu care sunt înzestrate de Mama Natură), bat cu veselie din palme, sunt la superlativul piscului euforic şi chiar mai vor!!! Pentru că totul se întâmplă pe ringul unei discoteci unde se ascultă house…Sunt doar melodii “nevinovate”, de dănţuială! "Ritme" obsedante cu versuri neghioabe, fără nici o valoare estetică sau morală.
Şi orice manelist care se respectă şi îşi doreşte de ziua lui un balot plin ochi cu invidia duşmanilor, ascultă cu plăcere muzică din asta…”casă” (deşi după lucrurile pe care le promovează, ar trebui numită “wc”). Dar este la modă…şi cum “Fătul-Frumos cu craniul plin de fitze” şi “Pitzi cea Periculoasă” trebuie să fie “cool”, totul vine de la sine. Totuşi…personajele adoratoare ale acestei mizerii pe ritm cretinoid sunt cu totul altele, în comparaţie cu “maneliştii clasici”. Pentru că ei, dânşii şi dânsele “în tendinţe”, au doza de aroganţă “pe roşu intens” (adică peste limita admisă de aroganţometru - aparatul măsurător al acestei calităţi rele). Lumea Manelelor este un basm; dar Lumea Manelelor-Casă este o adevărată “Lume a Sălciilor” din centrul unei netrebnice livezi uscate…este miezul din Fanta…moţul (de frişcă) de pe o savarină…
Pipiţele (pitzipoancele upgradate) felinoide şi apetisante sunt adevărate zâne între zâne, Zeiţe ale Atracţiei printre muritori, fiind numai bune de venerat! Privirea lor misterioasă, ce îşi face cu greu loc printre zăbrelele genelor lungi şi răsucite, este permanent protejată de ochelari de soare fumurii şi trendy…Maieuţul (din cauza Crizei, bugetul alocat hainelor scade vertiginos, deci acestea trebuie să fie cât mai micuţe) nu mai este doar “pudrat” cu sclipicei; el este o cârpuţă strălucitoare, o adevărată rază de soare ce apasă cu neruşinare tonele de silicon ale pieptului balonat ( silicon care uneori, de atâta presiune, se ridică cu nonşalanţă până la buze şi uneori chiar imflamează şi Gânditorul!). Fustiţele (lucitoare, desigur) nu mai au încorporate doar vederea (cu glaucom) spre grădina din spate…ele sunt adevărate fantasme ale imaginaţiei, aşa că ochii (tot glaucomizaţi) îţi sunt invitaţi şi spre câte un colţuleţ al peluzei din faţa castelului, viloacei, complexului de apartamente…(după posibilităţi). Dar ceea ce reprezintă apogeul eleganţei nu sunt toate aceste nimicuri! Şi nici măcar săndăluţele cu talpă “de teren”, pline de ciobuleţe colorate…Punctul culminant (la care ragi ca un leu în soarele încins al savanei) îl reprezintă mănuşeile scânteietoare care le înbracă finuţele lor membre superioare...şi cugetul lor curat şi dalb precum un ghiocel de august. Sunt neprihănite şi inocente (încă sunt extaziate de vederea unei acadele – mai mari sau mai mici, în funcţie de toanele Ursitoarelor), interesate doar de puritatea crudă a mall-ului din colţul străzii şi de flăcările stravezii ale Adevarului de Firmă care se ascunde în spatele înscrisului gigantic ce le acoperă cureaua beculitoare (cu baterii) de la mijlocelul (“tras ca prin inel”) camuflat de drăgălaşe perniţe lipidice.
Asemenea minunăţii, adevărate Monumente ale Naturii pe cale de dispariţie, nu mai umblă înhăitate de mână cu burduhănoşi din care tâşneşte (inteligenţa) dacă îi înţepi cu sula (instrument foarte ascuţit, de împuns) sau cu pehlivanii jalnici de inculţi (adică maneliştii clasici) precum rudele lor mai involuate. Fiind “mai superioare”, pot fi zărite foarte arareori, în lumina romantică a apusului, la braţul vreunui vlăstar nobil “comandat” prin prioripost special pentru ele. Aceştia nu mai sunt vajnicii cavaleri cu pletele (gelate) în vânt; NUUUUUUUUU…..Regii (prinţişorii) au părul tuns îngrijit, înspumat (de mare) şi uleios, iar perciunii sunt atat de îngustaţi încât taie în model “franjuri” orice privire mult prea atentă…
Zânele te orbesc cu strălucirea lor; Regii acestora te doboară cu respectul pe care îl impun…Pentru că ei nu sunt doar nişte dobitoci inculţi; ei au fost crescuţi cu manualul lui Dostoievsky la subţioară şi vocabularul de expresii golăneşti în buzunar…Sunt mari norocoşi ai Sorţii (câştigă zilnic la Loteria Anului Nou), tineri şi frumoşi, plini de şmecherii (ca veceul de cârtii) şi, faţă de fraţii lor mai mitocani, posedă o doză mult mai îmbelşugată de tupeu. Au “calitate unicat” adusă din magazinele second-hand ale Germaniei, sunt stilaţi şi parfumaţi (ca să îi simţi de la kilometrii întregi depărtare)… Umblă înveşmântaţi doar în albul imaculat al curăţeniei lor morale (chiar fără firicel de praf, pentru că în perioada de curăţenie generală se foloseşte ultimul tip de Pronto) şi se plimbă doar în maşini sport, care le permit să fie admiraţi în exerciţiul funcţiunii lor de macho (conducerea). Cea mai importantă calitate a lor este CREDINŢA…pe care şi-o afişează prin atârnarea unui crucioc uriaş de nelipsitul lănţău finuţ şi sclipicios (care le spânzură la beregată), de care nu se despart nici când dorm (cu limba pe umăr), nici măcar în timpul îmbăierilor zilnice…o ocazie de a fi invidiaţi de duşmani (şi ei sunt foarte pizmuiţi de restul meltenilor) pentru muşchii dezgustători, plini de sudoare, cu care sunt acoperiţi. Puncul lor slab (Da, chiar şi ei au aşa ceva!) este timpul…imediat ce au trecut de perioada primei ţinereţi, kilele de steroizi din prea-încântătorul lor trupuşor încep să îşi facă de cap şi ei (Regii) încep să se fleşcăiască, confundîndu-se (doar la aspect!) după o vreme cu verii lor preistorici (probabil o glumă prostească a Naturii).

…Ca să ai dreptul să p(b)ăşeşti în acestă uluitoare Insulă a Prosperităţii şi Delicateţii, trebuie să o înţelegi; dar Maneaua-Casă nu se poate percepe dacă în vene nu îţi curge sângele lucitor şi gelat al Nobilimii Manelelor…trebuie să fii un clasic (manelist) adevărat ca să îţi poţi permite să pricepi secretele intime ale acestei Dimensiuni Angelice…să nu îl confunzi pe De Vito (Copilul) cu Vali de la Bărbuleşti şi pe Uragan cu Guţţîî (TRĂIASCĂ GUŢŢÎÎ!!!!!). Mintea trebuie să îţi meargă cu folos, iar puterea banilor trebuie să îţi fie un aliat de nădejde. Trebuie să sacrifici orice pe altarul evoluţiei…orice care ţi-ar putea trăda firea de goriloi! Acum eşti un neanderthalian distins…Care dacă vei fi cu adevărat bun, cel mai bun dintre cei buni, vei putea compune (tu însuţi, cu mânuţa ta) o operă nepieritoare, ce nu va mai fi ascultată la o săptămână după ce a spart pentru prima dată boxele!