Am îmbrăcat ceva roşu la trecerea dintre ani, am stat cu bani (mă rog...cardul de salariu, pe care sper să îl mai păstrez şi 2010) în buzunar, am fost echipat cu ceva nou, am strănutat, am tuşit, am făcut focul de tabără sub clar de lună, prima persoană care a trecut pragul casei a fost un bărbat înalt şi brunet. Ce mai? Am bifat tot ce trebuia să fac pentru belşugul de la orizont (sper să vină şi succesul ăsta să vină mai cu măsură, să nu mă îndoie cu revărsarea).
Toate bune şi frumoase...dar m-a părăsit amicul anonim (sper totuşi că încă nu şi-a revenit din mahmureala tradiţională de revelion...deşi, asta este a doua zi când nu mai primesc nici o veste de la el). Am domesticit turbatul?...
AOLEU!!! Nu spuneai tu “pa dobitocule, I’ll be back??” (asta-i varianta arnoldiană upgradată, a cuvintelor slobozite de bou – tre’ să îi dau şi lui puţină ferocitate, nu??). Gata?? La cât de potent te dădeai, doar atât ai putut, micul meu prieten grohăitor? După mai puţin de zece intervenţii, ţi-ai şi golit conţinutul sfertului de neuron?? Ragi, porneşti în trombă, şi când să simt şi eu ...prrrrţ! (“băs”, dacă e pe silenţios). Doar atât te-a ţinut?
După minunata pleiadă de ameninţări...mă aşteptam şi eu la ceva palpabil. Şi când colo, ce să vezi? Rămăi fără combustibil şi mă laşi aşa...doar încălzit! No, no,no, că asta nu se face! Hai măi…mai screme-te puţin şi mai împroaşcă-mă cu inteligenţă! Nu spuneai tu că de asta am nevoie? Conectează-mă la creierul tău gigantic!
Vreau să vii cu mami* tău de mânuţă, să îi prestez chestiile pe care m-ai îndemnat (deşi...poate îmi place, sau poate dânsei îi place). Vreau să pui şi tu mai mult suflet, ce Dumnezeu! Ameninţi aşa, apoi te dai la fund? Eu barem tac din gură, dacă ştiu că nu mă ţine să îmi duc la îndeplinire ideile (Şi vezi că nu se pune chestia aia cu “vorba zboară”, pentru că vorbele tale au fost consemnate; şterse pentru că sunt neinteresante, dar totuşi consemnate alb pe negru – roşu pe negru – în scris)
Ce mi-e silă mie de tembeli din ăştia, care rag ca jivinele dezlănţuite şi sunt puşi în cur la prima rafală de vânt! Apoi fug bocind la căşile lor...până data viitoare, când s-o mai umfla tărâţa-n ei.
Băi! Şi barem dacă îi făceam ceva! Barem dacă închideam secţiunea de comentarii sau sistam dreptul de a comenta pentru toţi handicapaţii! Ce puii mei am făcut? Am dat decât o simplă moderare a părerilor...ca să nu îi mai apară toate căcaturile care le gândeşte, direct pe blog (şi ca să i le pot şterge mai eficient)!
Of, of, măi, măi...ce ţi-e şi cu frustraţii ăştia!
Uite...băi dom’le juma’ de buletin! Vrei să îţi dau o idee sifi (spun aşa pentru că nu cred că eşti în stare să menţii ceva mai mult de...2 minute??), dar genială? Nu mai ai ai vână cu comentariile? Fă-ţi şi tu un blog şi înjură(-mă) acolo, până ţi s-o suci gura la ceafă! Poate o să ai şi trafic, sau aşa ceva! Poate o să mai intre acelaşi anonim, în dublu, triplu, cvadrupu exemplar, şi să te aprobe în opinii! Zic şi eu...nu ştiu ce oportunutăţi de piaţă sau ce vad comercial ai tu pe acolo pe la tine.
De obicei, într-o asemenea dispută, eu mă cam feresc să fac referire la părinţi, pentru că ei nu au nici o vină. Dar prostul...până nu e fudul, nu-i prost destul; o bagă pe maică-sa în rahat (de fapt, eu am adus priml vorba de dânsa...dar am fost politicos; ironic, dar politicos), crezînd că face vreo dudă sau ...trebuia să mă sperii, drăguţule?? Păi ai greşit la faza asta...dar mai încearcă! Ai câştigat experienţă....sau nu.
UPDATE: Mi-a revenit pretenarul...sorry. Hai măi, că dacă vrea, poate! Ştiam eu că nu mă va lăsa să trimit mesaje, aşa degeaba!
Mă scuzaţi, am de moderat nişte tâmpenii./span>Dacă mai am timp astăzi, revin cu dragostea aia mare şi adevărată, aşa cum anm promis. Că tot e sărbătoare şi tre' să pornim în noul an cocoşaţi de iubire.
UPDATE SPECIAL: Primesc tot mai mlte întrebări referitoare la ce am eu de împărţit cu cretinul. Practic nimic...dar nu ştiu ce crede el.
Chestia e că acum vreun an jumătate, am întâlnit o dudie pe mess. Şi no...mai vorbeam şi noi once in a while. O mai ajutam la diferite chestii...o consiliam când se certa cu familia...nimicuri din astea. Îmi era simpatzică fătuca, aşa că am făcut schimb de adrese şi mai corespondam şi noi, aşa de plictiseală. I-am făcut la un moment dat şi o vizită...mă împrietenisem cu familia ei...chestii. Nu ştiu ce părere vă veţi face, dar eu cred că este bine să ai relaţii de amiciţie prin diferite părţi ale ţării, pentru că nu ştii niciodată unde te va duce viaţa.
No, şi...odată, don'şoara mi s-a plâns de o cerere în căsătorie mai tembelă: ea voia nu ştiu ce căcat de maimuţoi, dar i se bagă pe gât un inel de logodnă. (Băi! scrie psiholog pe mine, sau ce?? Cum pana mea aflu eu cele mai intime detalii de la fitecine, care se aşteaptă să le mai şi rezolv??). Deci asta avea prieten (şi fix chestia asta mă interesa pe mine)...Care a turbat auzind că eu sunt o posibilă ameninţare, sau ceva, la dragostea lui (probabil era frustrat din trecut). În fine...fata s-a mutat la el, şi am cam întrerupt legătura...sau mă rog; pentru că mi-a spus că nu vrea să tăiem orice comunicare, că ţine la mine (??????) şi că mă va mai contacta ea, când scăpa de nebun şi mai găsea un net neurmărit.
Apoi ăsta iar a aflat (ca parcă plănuiam să atac nuclear vreo ţară, de avea ce afla)...şi mă tot freacă la icre de atunci. Dar mă întreb: Cum aş putea eu, să îi stric perfecţiunea relaţiei, când e ceva disatanţă până la Timişoara? Plus că eu nu am mai vb de un an de zile cu fata, plus că...nu e nevoie de 2 persoane ca să prestezi o iluzie de legătură, ceva?? Ca să nu mai apuc să analizez mai la sânge situaţia şi să încep cu întrebările deranjante (dar reale), gen: de ce mama mă-sii e ăsta aşa de gelos pe mine? Ori are probleme în paradis şi veghează cu ochi de uliu iubirea lui perfectă? Sau poate fătuca mă simpatiza şi ea (amic, prieten...orice)? Mi se frânge, oricum.
Sau ce puii mei, că nu pricep cum o prezenţă de peste mări şi ţări, îţi poate strica ţie marafeturile. I'm over her (if i ever was on top on her, or something) from ancient times, u fucking moron! Dacă de asta ţă-e frică, mori liniştit în braţele cui vrei! Mi se frânge! Am primit şi comentarii favorabile, deci sunt şi persoane care apreciază scrierile mele.Nu sunt Dumnezeu sau mai ştiu eu ce idol, ca să plac la toată lumea...Dacă nu îţi place ce scriu, simplu! Nu mai citi! Ce e atât de greu?? Din câte ştiu, nu te+am obligat cu mitraliera la tâmplă să îmi vizitezi pagina virtuală!
Astea sunt părerile mele şi nu mi-e frică să mi le enunţ!
Dar no! Nebăuite sunt căile Domnului şi ale obsedăţilor.
Cică boul mă ştie. Ya, right! D-aia nu mai plouă afară! Şi eu îl ştiu pe el, l-am şi văzut, şi dacă mă pun la mintea lui, oricând se poate trezi cu poliţia la poartă. Deocamdată îi permit să mai schencănepe aici. Nu v-am zis că mă amuză la culme? Până mă plictisesc, cel puţin...
După toate indiciile, cam ăsta ar fi misteriosul şi fricosul meu anonim. Poate greşesc...dar nu cred (chiar dacă va urma probabil un mesaj de negare).
Anyway, judecaţi şi voi.
